ICCJ. Decizia nr. 5830/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5830/2005
Dosar nr. 2940/2005
Şedinţa publică din 7 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 8 iunie 2005, reclamantul V.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Alba, să se dispună anularea hotărârii nr. 730 din 15 aprilie 2005, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că pârâta a refuzat să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi a făcut dovada că în toamna anului 1944, împreună cu alţi cetăţeni de naţionalitate maghiară, a fost inclus în detaşamentele de muncă forţată şi adus să lucreze din localitatea de domiciliu, Aiud, în localitatea Roşiori de Vede.
Prin sentinţa civilă nr. 169 din 8 iulie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 730 din 15 aprilie 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Alba, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie - 31 decembrie 1944.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul, împreună cu alte persoane de etnie maghiară şi germană, a fost ridicat de poliţia locală şi transportat din localitatea de domiciliu, Aiud, la detaşamentul de muncă forţată din Roşiori de Vede, unde a lucrat 3 luni de zile la punerea în funcţiune a liniilor de cale ferată distruse în urma bombardamentelor.
Instanţa de fond a concluzionat că reclamantul beneficiază de prevederile art. 1 lit. d) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Alba, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta susţine că sentinţa pronunţată de instanţă este greşită, deoarece prin Decretul - lege nr. 1627/1944 au fost abrogate toate legile cu caracter discriminatoriu care vizau persecuţiile la care se referă reclamantul.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul când aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Prin întregul material probator administrat, reclamantul a făcut dovada că întruneşte cerinţele Legii 189/2000, pentru a putea beneficia de drepturile conferite prin acest act normativ.
Motivul invocat de recurentă, potrivit căruia în anul 1944 au fost abrogate toate legile cu caracter discriminator care vizau persecuţiile etnice, nu are nici o relevanţă în raport cu dispoziţiile OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000. În cuprinsul acestui act normativ nu se găsesc dispoziţii care să susţină recursul.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică şi pe cale de consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Alba împotriva sentinţei civile nr. 169 din 8 iulie 2005 a Curţii de Apel Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5828/2005. Contencios. Suspendare act... | ICCJ. Decizia nr. 5831/2005. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
