ICCJ. Decizia nr. 5855/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5855/2005
Dosar nr. 2844/2005
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune în contencios administrativ, reclamanta N.E. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, solicitând anularea hotărârii nr. 5807 din 3 martie 2005.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea Rahova de Jos, judeţul Durostor, în comuna Beidaud, judeţul Tulcea, făcând obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, realizat în baza Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut în localitatea Traian, judeţul Tulcea, la data de 11 octombrie 1943.
Prin sentinţa civilă nr. 906 din 13 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta N.E. şi a anulat hotărârea nr. 5807 din 3 martie 2005, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre reclamantei, prin care să-i recunoască acesteia, calitatea de beneficiară al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 11 octombrie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că părinţii reclamantei nu au părăsit comuna Rahova de Jos, de bună-voie, ci au fost angrenaţi în procedurile de strămutare, în vederea aplicării tratatului, iar reclamanta s-a născut la data de 11 octombrie 1943, consecinţele strămutării răsfrângându-se şi asupra sa.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Ilfov care a motivat că reclamanta nu face dovada strămutării părinţilor săi pe toată perioada prevăzută de lege şi că reclamanta nu dovedeşte că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Recursul este nefondat.
Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinţilor faţă de minori impune, pe lângă existenţa, de regulă, a unui domiciliu comun, şi asigurarea nemijlocită de către părinţi, a unor alte cerinţe cu privire la obligaţia de întreţinere, de îngrijire, de dezvoltare şi de educaţie.
Concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi, este eronată şi nu poate fi primită.
Soluţia, ca şi motivarea adusă de prima instanţă, hotărârii pronunţate, sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, urmare a strămutării respective.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 906 din 13 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5852/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5856/2005. Contencios. Anulare dispoziţie... → |
|---|
