ICCJ. Decizia nr. 5987/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 107 din 27 iulie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea principală a reclamantei SC M. SRL împotriva pârâtului Ministerului Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, formulată în temeiul O.U.G. nr. 27/2003, privind aprobarea tacită.
A constatat că a intervenit aprobarea tacită a cererii de autorizare a antreprenorului fiscal formulată de reclamanta SC M. SA Târgoviște și înregistrată la autoritatea pârâtă, la data de 11 februarie 2005, a obligat unitatea pârâtă să elibereze documentul prin care să permită desfășurarea activității de antrepozit fiscal, reclamantei, pentru producerea alcoolului etilic de fermentație, a alcoolului etilic rafinat, alcool ethnic, în termen de 30 de zile de la pronunțare.
A disjuns judecarea capătului de cerere accesorie privind acțiunea în contencios administrativ și fiscal și daune, formulată de aceeași reclamantă, împotriva aceluiași pârât, prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că prin prisma dispozițiilor art. 2 pct. 1 din O.U.G. nr. 27/2003, privind procedura aprobării tacite, completată și modificată prin Legea nr. 486/2003, scopul instituirii acestei reglementări a rezidat în aceea că este o modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizațiilor de către autoritățile administrației publice, pentru înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri, responsabilizarea autorităților administrației publice, în vederea respectării termenelor stabilite de lege, pentru emiterea autorizațiilor.
A mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 181 C. fisc., termenul de 60 de zile pentru examinarea cererii reclamantei, în vederea autorizării antrepozitului fiscal, s-a împlinit la data de 12 aprilie 2005, în raport cu data înregistrării acesteia la Ministerul Finanțelor Publice, respectiv la data de 11 februarie 2005, și că decizia de respingere a autorizației a fost emisă de 20 aprilie 2005, ulterior datei expirării termenului de 60 de zile.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița.
în susținerea recursului se arată că intimatul-recurent nu se face vinovat de întârzierea în eliberarea autorizației și că numai necesitatea completării corecte a dosarului a condus la tergiversarea de care îl acuză reclamanta.
Cu privire la despăgubirile de 5 miliarde lei și aplicarea unei penalități pe fiecare zi de întârziere, recurenta consideră că nu le datorează, pe de o parte, iar de pe altă parte nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între faptă și pretenție.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea înregistrată la 7 iunie 2005, reclamanta SC M. SA a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, prin Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importurilor de produse accizabile supuse marcării.
întrucât recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița nu a figurat ca parte la instanța de fond, recursul declarat de aceasta a fost respins ca fiind făcut de către o persoană fără calitate procesuală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5981/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5985/2005. Contencios → |
|---|
