ICCJ. Decizia nr. 631/2005. Contencios. Anulare preselectie organizata de C.N.A.S. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 631/2005
Dosar nr. 2545/2004
Şedinţa publică din 4 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 3747/2003, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta SC I.R. SA a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.S., pentru anularea preselecţiei organizate de aceasta din urmă, la data de 3 martie 2003.
În motivarea acţiunii s-a arătat că această preselecţie este nelegală, întrucât singura autoritate competentă să autorizeze societăţile de asigurare – reasigurare privind încheierea de asigurări de orice gen, este Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România, iar potrivit OUG nr. 60/2001 nu este necesară o preselecţie pentru organizarea unei licitaţii.
Prin sentinţa civilă nr. 14 din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiate, excepţiile invocate de pârâtă, privind lipsa plângerii prealabile şi tardivitatea acţiunii, iar pe fond a respins ca neîntemeiată, acţiunea.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sunt aplicabile prevederile OUG nr. 150/2002, pentru selectarea societăţilor de asigurare - reasigurare ce vor fi acreditate să încheie asigurări de răspundere civilă profesională, cu furnizorii de servicii medicale şi farmaceutice. În îndeplinirea atribuţiei prevăzute de art. 65 alin. (1) lit. p) din această ordonanţă de urgenţă, pârâta a invitat societăţile de asigurare – reasigurare, să depună oferte în vederea preselecţiei.
Prin OUG nr. 150/2002 nu s-a urmărit aplicarea în domeniul medical a prevederilor cu caracter general în materie de licitaţii cuprinse în OUG nr. 60/2001, însă nimic nu împiedică însuşirea în domeniul medical al asigurărilor, a anumitor prevederi din OUG nr. 60/2001. În acest context s-a considerat că selecţia de oferte organizată de C.N.A.S. este legală şi că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990.
În termen legal, împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, reclamanta SC I.R. SA.
Recurenta nu a indicat temeiul de drept al recursului declarat, însă a arătat că în mod greşit instanţa a considerat, ca nefiind obligatorie procedura prevăzută de OUG nr. 60/2001 şi că acreditarea sau selectarea asigurărilor nu intră în competenţa C.N.A.S, aşa cum rezultă din art. 64 alin. (1) lit. e) şi p) din OUG nr. 150/2002. În aceste condiţii, acţiunea intimatei-pârâte, de a susţine o licitaţie şi de a stabili anumite societăţi de asigurări, autorizate de ea, să încheie poliţe de „malpraxis", este abuzivă şi nelegală, cu atât mai mult, cu cât recurenta se află pe piaţă, cu privire la asigurarea de răspundere civilă a cadrelor medicale, încă din martie 1998.
Intimata C.N.A.S. a solicitat, prin întâmpinare, menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei recurate.
Examinându-se sentinţa atacată, prin prisma criticii aduse de recurentă, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., se reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea ei.
Prin interpretarea corectă a dispoziţiilor OUG nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, instanţa fondului a dat o dezlegare corectă cauzei cu care a fost învestită, constatând că nu sunt incidente prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât reclamanta nu a fost vătămată în drepturile sale, prin preselecţia organizată de C.N.A.S., la 3 martie 2003.
În conformitate cu dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. p) din OUG nr. 150/2002, una din atribuţiile principale ale C.N.A.S. este aceea de a reglementa în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă. În aceste context nu poate fi primită susţinerea recurentei-reclamante privind exercitarea de către C.N.A.S., a unei atribuţii care revine exclusiv Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, singura autoritate competentă să autorizeze societăţile de asigurare – reasigurare privind încheierea de asigurări de orice gen. Simpla autorizare a unei societăţi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (cum este şi cazul recurentei) nu dă dreptul acesteia de a încheia contracte de asigurări de răspundere civilă în materia reglementată de OUG nr. 150/2002.
Organizarea preselecţiei de oferte din data de 3 martie 2003 se înscrie în acţiunile întreprinse de C.N.A.S., în exercitarea atribuţiei legale mai sus arătate, ce a avut la bază mai multe criterii de eligibilitate şi credibilitate stabilite, atât în sprijinul asiguraţilor, cât şi al furnizorilor de servicii medicale.
În acest context, este nerelevantă în cauză, împrejurarea că recurenta se află încă din martie 1998, pe piaţă, cu privire la asigurarea de răspundere civilă a cadrelor medicale.
Pentru cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 14 din 12 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 63/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 635/2005. Contencios. Anulare decizie comisie.... → |
|---|
