ICCJ. Decizia nr. 635/2005. Contencios. Anulare decizie comisie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 635/2005
Dosar nr. 6966/2004
Şedinţa publică din 4 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 242, pronunţată la 20 aprilie 2004, a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a anulat Decizia nr. 971 din 4 aprilie 2003, emisă de pârât şi a exonerat pe reclamant, de plata sumei de 8.118.584 lei reprezentând imputaţie, conform deciziei menţionate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantului, care a fost comandantul U.M. 02307 Timişoara, actualmente desfiinţată, i-a fost reţinută şi imputată în urma unui act de control, suma de 24.914.291 lei, reprezentând contravaloarea unor penalităţi de întârziere calculate pentru nerespectarea termenelor contractuale de livrare a unei cantităţi de lemne de foc.
În procedura prealabilă reglementată de OG nr. 121/1998, pârâtului i-a fost admisă în parte contestaţia şi drept urmare, suma imputată, redusă la 8.119.584 lei, fiind, de altfel, redusă, suma totală reţinută în sarcina tuturor angajaţilor U.M. 02037.
Curtea de Apel Timişoara a reţinut cu privire la suma de 8.118.584 lei, imputată reclamantului, că nu sunt îndeplinite cerinţele Codului muncii, în vigoare la data emiterii deciziei de imputaţie şi nici cele ale art. 379 C. proc. civ., în sensul că paguba nu are caracter cert, lichid şi exigibil. În plus, s-a menţionat că unitatea pârâtă ar fi putut obţine contravaloarea penalităţilor de întârziere contractuale pe calea unei acţiuni în justiţie, îndreptată împotriva societăţilor comerciale furnizoare, termenul de prescripţie nefiind împlinit.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a hotărât neacordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 53.200.325 lei solicitate de reclamant, apreciind nejustificată şi nedovedită, o astfel de cerere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, atât reclamantul P.I., cât şi pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.
Înalta Curte verificând în prealabil regularitatea recursului declarat de reclamantul P.I., constată că nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 301, raportat la art. 303 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii legale, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului legal de recurs, care este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Art. 303 alin. (2) C. proc. civ., prevede expres că termenul pentru depunerea motivelor de recurs se calculează de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte de această dată.
În cauza de faţă, sentinţa civilă atacată a fost comunicată recurentului-reclamant P.I., la data de 19 mai 2004, iar recursul a fost declarat, dar nu şi motivat, la aceeaşi dată, respectiv la 19 mai 2004.
Motivele de recurs au fost ulterior depuse la dosar de către recurentul P.I., la data de 14 ianuarie 2005, anterior termenului fixat pentru judecarea recursului, la 4 februarie 2005.
În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Apărării Naţionale, Înalta Curte verificând, de asemenea, regularitatea acestuia, prealabil analizării motivelor invocate, constată lipsa unor menţiuni din cuprinsul cererii de recurs, menţiuni prevăzute sub sancţiunea nulităţii, potrivit art. 3021 C. proc. civ.
În sensul textului de lege menţionat, cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii, printre altele, menţiuni referitoare la numele şi domiciliul, respectiv reşedinţa părţilor. Cererea de recurs a recurentului pârât nu cuprinde, însă, toate aceste menţiuni, după cum s-a învederat şi de către reclamantul-recurent P.I., prin întâmpinarea depusă la dosar, faţă de recursul pârâtului-recurent, solicitându-se constatarea nulităţii, conform prevederilor legale incidente, sus-menţionate.
Cum această omisiune nu a fost acoperită nici până la termenul acordat în vederea judecăţii recursurilor de faţă, Înalta Curte, nu poate decât să constate şi nulitatea recursului pârâtului-recurent Ministerul Apărării Naţionale, pentru omisiunile sus arătate, în aplicarea dispoziţiilor legale imperative cuprinse în art. 3021 C. proc. civ.
Astfel fiind, Înalta Curte, potrivit art. 306 C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant P.I., pentru a nu fi fost motivat, în termenul legal, imperativ, prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 3021 C. proc. civ., va constata nul, recursul declarat de recurentul-reclamant P.I., reţinând, totodată, că nu există în cauză, nici motive de casare de ordine publică, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nule, recursurile declarate de P.I. şi de Ministerul Apărării Naţionale, împotriva sentinţei civile nr. 242/PI din 20 aprilie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 631/2005. Contencios. Anulare preselectie... | ICCJ. Decizia nr. 636/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
