ICCJ. Decizia nr. 646/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 646/2005
Dosar nr. 7078/2004
Şedinţa publică din 7 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la 18 septembrie 2003, reclamanta S.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să se dispună anularea hotărârii nr. 6148/5045 din 17 iulie 2003, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că la cererea adresată pârâtei, în temeiul Legii nr. 189/2000, a anexat şi actele de stare civilă solicitate, iar în urma verificărilor efectuate, faţă de erorile constatate, a introdus o acţiune în rectificarea acestor acte, care a făcut obiectul dosarului nr. 6922/2003, la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.
Comisia de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti a emis hotărârea nr. 6148/5045 din 17 iulie 2003, prin care a respins cererea formulată de reclamantă. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 2023 din 22 martie 2004, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea reclamantei, dispunând rectificarea actului de căsătorie.
Prin sentinţa nr. 1296 din 19 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei S.E., a anulat hotărârea nr. 6148/5045 din 17 iulie 2003, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a depus în susţinerea cererii sale, acte doveditoare (acte de stare civilă, declaraţii de notorietate şi declaraţie de martori), solicitarea fiindu-i respinsă prin hotărârea nr. 6148/5045 din 17 iulie 2003, cu motivarea că actele de stare civilă ale petentei sunt contradictorii, în ceea ce priveşte numele şi data naşterii, apreciindu-se că nu se face dovada calităţii de soţie supravieţuitoare, conform art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Instanţa de fond a mai reţinut, pe baza dovezilor existente la dosar, că pârâta a depus diligenţe, solicitând relaţiile necesare, la Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi Sociale care, prin răspunsul dat sub nr. 2528 din 8 iulie 2003, a concluzionat că petenta trebuie să facă dovada că soţul său, decedat, S.I., a fost persecutat din motive etnice, iar în ceea ce priveşte neconcordanţele din actele de stare civilă (numele de familie al petentei, înainte de căsătorie, atât data naşterii acesteia, cât şi a soţului său), petenta trebuie să prezinte acte eliberate de instituţiile abilitate.
Deşi reclamanta a depus la comisia de specialitate, şi o declaraţie de notorietate autentificată, aceasta nu a fost în măsură să clarifice neconcordanţele din actele de stare civilă.
Ulterior datei de 17 iulie 2003, când a fost emisă hotărârea nr. 6148/5045, reclamanta a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, o acţiune în rectificarea certificatului de căsătorie, care a fost admisă, reclamanta înlăturând, astfel, neconcordanţele din actele de stare civilă care au condus la respingerea, iniţial, a cererii sale.
Cu privire la îndeplinirea de către soţul reclamantei, a condiţiilor pentru a putea beneficia de drepturile stabilite prin Legea nr. 189/2000, instanţa de fond a reţinut că acesta s-a născut la 15 mai 1902, în localitatea Leascova din Bulgaria, iar urmare a tratatului privind schimbul de populaţie dintre România şi Bulgaria, din septembrie 1940, a fost strămutat împreună cu părinţii şi fratele său, din satul Cavurga, comuna Sahinlar, judeţul Durostor (Bulgaria), în comuna Beidand, judeţul Tulcea (România). Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că reclamanta întruneşte cerinţele art. 3 din Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că instanţa de fond a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile prevăzute de art. 3 din legea menţionată, cu ignorarea faptului că în dosarul depus Comisiei de specialitate, nu au existat dovezi concludente cauzei, ceea ce a justificat neacordarea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de lege. Se mai susţine că aprecierea privind încadrarea în cerinţele legii, se poate face de instanţa de judecată, numai cu data prezentării dovezilor şi în funcţie de acestea.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Potrivit prevederilor art. 61 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. La art. 4 alin. (1) din HG nr. 127/2002, se stipulează că dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, se face cu actele oficiale eliberate de organele competente, acte oficiale menţionate de acest act normativ, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în lipsa actelor oficiale, dovada persecuţiei etnice se poate face prin declaraţie cu martori.
Rezultă în mod clar intenţia legiuitorului de a lăsa deschisă calea aflării adevărului, prin orice mijloc de probă legal.
Prin întregul material probator administrat, reclamanta a făcut dovada în faţa instanţei de fond, că la momentul pronunţării sentinţei, întrunea cerinţele Legii nr. 189/2000, pentru a putea beneficia de drepturile conferite prin acest act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1296 din 19 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 64/2005. Contencios. Anularea măsurii de... | ICCJ. Decizia nr. 647/2005. Contencios. Anulare decizie Comisie.... → |
---|