ICCJ. Decizia nr. 634/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 31 octombrie 2003, reclamantul T.S. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, Inspectorul General al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră București, N.A. și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Arad, solicitând constatarea nulității absolute a înscrisurilor nr. D.3/S.1/V.D 110152, emise la 23 septembrie 2003, de Inspectoratul General N.A., în temeiul art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, raportat la art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003; anularea măsurii dispuse prin același înscris, în temeiul art. 59 din Legea nr. 360/2002, coroborat cu art. 941din Legea nr. 188/1999, modificată; reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior, în temeiul art. 901alin. (2) din Legea nr. 188/1999, modificată; repunerea în drepturile deținute anterior, obligarea pârâților la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, inclusiv compensarea celor de care a fost privat, de la data emiterii actului atacat și până la rămânerea definitivă a hotărârii, în temeiul art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, coroborat cu art. 941din Legea nr. 188/1999, modificată, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 40 din 27 ianuarie 2004, a respins ca tardiv introdusă, acțiunea, pentru neîndeplinirea în termen a procedurii prealabile obligatorii. Totodată, s-a respins acțiunea împotriva Ministerului Administrației și Internelor și Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad, pentru lipsa de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, deși reclamantul a luat cunoștință de sancțiunea disciplinară aplicată la data de 25 septembrie 2003, a formulat contestația în procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, la data de 22 octombrie 2003, depășind termenul legal de 15 zile de la luarea la cunoștință a măsurii de sancționare disciplinare, ceea ce duce la respingerea ca tardivă, a acțiunii înregistrată la instanță, la 31 octombrie 2003.
întrucât reclamantul nu a atacat nici un act administrativ emis de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Arad, chemați în judecată în calitate de pârâți, s-a respins acțiunea formulată împotriva acestor pârâți, pentru lipsa calității procesuale pasive.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit instanța a reținut tardivitatea acțiunii, pentru neîndeplinirea în termen a procedurii prealabile, sub aspectul caracterului obligatoriu, respectiv al termenului de contestare și al datei de la care acesta începe să curgă. Totodată, reclamantul a arătat că nelegal s-a reținut lipsa de calitate procesuală pasivă a Ministerului Administrației și Internelor, precum și a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad, în raport cu capetele de cerere din acțiune privind reintegrarea în funcția publică deținută și repunerea sa în drepturile avute anterior emiterii actului atacat.
Recursul este nefondat.
Prin dispoziția nr. D 3/S.1/V D/110152 din 23 septembrie 2003, emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București, prin Inspectorul general A.N., reclamantul T.S. a fost sancționat disciplinar cu destituirea din funcția publică de agent operativ II de poliție, în temeiul art. 57 lit. a) și h), art. 58 lit. g), art. 59 alin. (1), art. 69 lit. f) și art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului.
Potrivit art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 360/2002, polițistul nemulțumit de sancțiunea disciplinară aplicată, o poate contesta în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea, care se pronunță prin decizie motivată, în termen de 30 de zile și, împotriva deciziei nefavorabile, polițistul nemulțumit se poate adresa Corpului, conform art. 50 lit. d) din Legea nr. 360/2002, iar în final, poate fi sesizată instanța de contencios administrativ, pentru anularea sancțiunii aplicate, astfel cum prevede art. 61 alin. (3) din lege.
Din declarațiile martorilor S.R. și S.P., rezultă că la data de 25 septembrie 2003, reclamantul care se afla în concediu de odihnă, a fost chemat telefonic la sediul instituției și i s-a înmânat actul de sancționare, pe care l-a citit, refuzând să semneze de luare la cunoștință pentru comunicarea sancțiunii, sub pretextul că este în concediu de odihnă.
Reclamantul a contestat dispoziția de sancționare în procedura prealabilă obligatorie, la data de 22 octombrie 2003, depășind termenul legal de 15 zile de la luarea la cunoștință, prevăzut de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, iar ulterior, respectiv la 31 octombrie 2003, a introdus acțiunea la instanță.
Așa fiind, în mod legal instanța a reținut tardivitatea acțiunii, în raport cu obligativitatea procedurii administrative prealabile prevăzute de Legea nr. 360/2002 și termenul de contestare prevăzut, respectiv 15 zile de la luarea la cunoștință a măsurii disciplinare aplicate.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Administrației și Internelor și a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad, legal nu a fost reținută, cât timp pârâții menționați nu au emis nici un act administrativ care să fie contestat de reclamant.
Ca atare, în raport cu considerentele expuse, a fost respins ca nefondat, recursul reclamantului, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 639/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 632/2005. Contencios → |
|---|
