ICCJ. Decizia nr. 701/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamanta SC P.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dolj, anularea deciziei nr. 939/2000, a dispoziției nr. 28/2000, precum și a procesului-verbal de control nr. 45346/1999, prin care s-a reținut în sarcina sa, obligația de plată a sumei de 30.652.721 lei, reprezentând impozit pe profit, T.V.A. și majorări de întârziere.
în motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că nu datorează sumele reținute prin actul de control, deoarece cheltuielile efectuate cu convorbirile telefonice sunt deductibile fiscal, ele fiind făcute în numele ei și pentru ea.
Inițial, prin sentința civilă nr. 138/2000, acțiunea reclamantei a fost admisă, dispunându-se anularea actelor administrative atacate.
în urma recursului formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dolj, Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 9/2003, a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținând că soluția nu a fost motivată în fapt și în drept.
Instanța de rejudecare, prin sentința civilă nr. 114/2003, a admis din nou acțiunea, a dispus anularea actelor administrative atacate și a exonerat-o pe reclamantă, de plata sumei de 30.053.721 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din probele administrate rezultă că, convorbirile telefonice efectuate în perioada supusă controlului, au fost efectuate de societate, pentru desfășurarea activității, facturile fiind achitate de ea, dar pe numele proprietarului apartamentului închiriat drept sediu.
S-a reținut, de asemenea, că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 70/1994.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dolj.
în motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că facturarea convorbirilor telefonice s-a făcut pe numele unei persoane fizice și că, astfel, au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 82/1991 privind contabilitatea.
Analizând recursul formulat, în raport cu motivele invocate, precum și față de dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea l-a respins pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză (expertiza contabilă și acte), recurenta-reclamantă, în vederea desfășurării activității, a încheiat 3 contracte de închiriere a unui apartament pe perioadele 1997 - 1998 și până la 31 decembrie 1998, prin anexa la contractul din iunie 1998 specificându-se că intimata-reclamantă este cea care se obligă să achite toate utilitățile legate de apartament, printre care și achitarea convorbirilor telefonice.
în realizarea acestei clauze contractuale, convorbirile telefonice efectuate pe postul telefonic din apartamentul închiriat pentru desfășurarea activității societății, au fost achitate de intimata-reclamantă, pe numele proprietarului, persoană fizică. Așa se explică de ce facturile înscrise în contabilitatea societății sunt pe numele unei persoane fizice, ceea ce, însă, nu înseamnă și nu demonstrează că aceste cheltuieli au fost suportate de altcineva, și nu de intimată, în condițiile în care din clauza contractuală mai sus arătată, rezultă cu claritate obligația intimatei de a suporta toate cheltuielile legate de utilitățile apartamentului închiriat.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 70/1994, modificată prin O.G. nr. 217/1999, dispoziții în raport cu care la calculul profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile, dacă sunt aferente realizării veniturilor.
Or, în cauză s-a dovedit că intimata-reclamantă a înregistrat în contabilitate, contravaloarea convorbirilor telefonice efectuate pentru desfășurarea activității, deci în scopul realizării de venituri.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 706/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 681/2005. contencios → |
|---|
