ICCJ. Decizia nr. 681/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 16 ianuarie 2004, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 8688 din 18 decembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, dobândind același statut de refugiat, cu aceștia și că, în mod nelegal, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de actul normativ invocat.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 90 din 17 februarie 2004, a admis acțiunea și a dispus anularea hotărârii contestate, cu obligarea pârâtei să emită reclamantului, o nouă decizie cuprinzând drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că starea de fapt, necontestată de pârâtă, confirmă îndeplinirea prevederilor legale incidente, fiind atât în litera, cât și în spiritul legii, faptul de a se recunoaște beneficiul acesteia, copiilor născuți în timpul refugiului părinților, pentru efectul produs în viața întregii familii.
în ceea ce privește notele Casei Naționale de Pensii, invocate în apărare, de către pârâtă, acestea nu pot modifica ori completa legea, fiind de o forță juridică inferioară.
împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, susținând, în esență, că prima instanță nu a ținut seama de Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, potrivit cărora de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înaintea sau în timpul refugiului și născuți după refugiul părinților.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru motivele care se vor expune în continuare.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 19 ianuarie 1943, în localitatea București, raionul Tudor Vladimirescu, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.
Nu este întemeiată susținerea recurentei, privind precizările Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, deoarece acestea contravin atât scopului, cât și spiritului legii.
Cu această motivare, soluția curții de apel este legală și temeinică, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul fiind respins ca neîntemeiat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 701/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 639/2005. Contencios → |
|---|
