ICCJ. Decizia nr. 706/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Iași, reclamantul B.C. a chemat în judecată în calitate de pârât, Uniunea Avocaților din România, solicitând instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei nr. 8829/2002, prin care i s-a respins cererea de primire în avocatură, cu scutire de examen.
Reclamantul a solicitat, de asemenea și obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii, în sumă de 2.000.000 lei pe zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii și până la rezolvarea cererii.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși a depus la Barou, cererea de primire în profesie, cu scutire de examen, însoțită de toată documentația necesară, stabilindu-se chiar data verificării cunoștințelor, ulterior, prin decizia contestată i s-a adus la cunoștință că cererea sa a fost respinsă, motivat de faptul că nu a depus cererea înainte de împlinirea vârstei de pensionare.
Curtea de Apel Iași, prin sentința civilă nr. 118/2003, a admis în parte acțiunea, a anulat decizia nr. 8829/2002 și a recunoscut reclamantului, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen. Instanța a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada depunerii întregii documentații prevăzute în Statutul pentru primirea în profesia de avocat, dar că decizia Uniunii Avocaților din România nu este motivată, făcându-se doar trimitere la prevederile art. 28 pct. 9 și 32 din Statut.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, pârâta Uniunea Avocaților din România.
în motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat că:
- art. 16 din Legea nr. 51/1995 instituie ca regulă, primirea în profesia de avocat, pe bază de examen;
- primirea în profesie, cu scutire de examen, se poate face doar în cazuri de excepție expres prevăzute în art. 16 alin. (2);
- Statutul profesiei de avocat este un act emis de Consiliul Uniunii Avocaților din România, în temeiul art. 63 din Legea nr. 51/1995;
- orice persoană trebuie să se supună atât Legii nr. 51/1995, cât și Statutului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea l-a respins pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și executarea profesiei de avocat: (1) "Dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen", iar pe cale de excepție
(2) alin. (2) al aceluiași articol prevede că "la cerere poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care anterior primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puțin 10 ani".
Din textul de lege mai sus enunțat, rezultă cu claritate că primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, se poate, face dacă cel în cauză îndeplinește condiția impusă de lege cu privire la vechimea de cel puțin 10 ani în profesia de judecător, procuror, notar, jurisconsult sau consilier.
în același sens, art. 28 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, prevede în mod expres: "persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege, poate solicita primirea în profesia de avocat, printr-o cerere adresată decanului baroului, în circumscripția căruia dorește să își exercite profesia".
Este evident, așadar, că și Statutul face aceeași trimitere la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Același art. 28 din Statut, prevede apoi ceea ce trebuie să cuprindă cererea solicitantului, precum și termenul în care poate fi depusă (art. 28 pct. 9), fără ca, însă, acest termen să constituie o condiție legală în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
A considera că nedepunerea cererii de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, după termenul de 5 ani, anterior îndeplinirii vârstei de pensionare standard, constituie o condiție legală, ar însemna ca printr-o dispoziție statutară să se adauge la lege, ceea ce ar contraveni principiului simetriei actelor juridice și al ierarhiei normelor juridice.
Or, în cauza dedusă judecății, intimatul-reclamant a făcut dovada depunerii întregii documentații cerute prin Statut, pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, din care rezultă îndeplinirea condiției prevăzută de lege, în legătură cu vechimea de cel puțin 10 ani, ca și consilier juridic, decizia de respingere a cererii de către recurentă, nefiind motivată decât prin trimitere la art. 28 pct. 9 din Statut, text care, după cum s-a arătat, nu poate adăuga la lege.
Rezultă, deci, că recurenta, deși avea obligația să verifice dacă intimatul-reclamant îndeplinește condițiile cerute de lege, pentru a fi primit în profesie, cu scutire de examen (vechimea de cel puțin 10 ani și rezultatul obținut în urma verificării cunoștințelor, susținerea unui examen fiind regula instituită de art. 16 din Legea ntr.51/1995), nu a făcut acest lucru, considerând că nedepunerea cererii în termenul prevăzut de art. 28 pct. 9 din Statut, reprezintă un fine de neprimire a cererii.
Procedând în acest fel, recurenta-pârâtă i-a încălcat intimatului-reclamant, un drept recunoscut de lege, devenind, astfel, incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 701/2005. contencios → |
|---|
