ICCJ. Decizia nr. 647/2005. Contencios. Anulare decizie Comisie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 647/2005
Dosar nr. 7089/2004
Şedinţa publică din 7 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 794/2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei SC F.C. SRL Bucureşti.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a avut o poliţă de răspundere civilă, cu perioada de valabilitate 17 iulie 2002 - 16 iulie 2003, funcţionând apoi fără o astfel de poliţă, până în 8 septembrie 2003, când a încheiat poliţa de răspundere civilă nr. 384361.
Reclamanta a fost sancţionată conform art. 35 şi 39 din Legea nr. 32/2000, în şedinţa din 2004, a Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
S-a reţinut că reclamanta nu s-a conformat obligaţiilor legale prevăzute de Legea nr. 32/2000, instanţa de fond înlăturând apărarea petentei, potrivit căreia activitatea sa ar fi fost permanent acoperită de poliţe de asigurare de răspundere civilă profesională, întrucât poliţa nr. G.384361 din 8 septembrie 2003, încheiată cu O. SA, nu acoperă întreaga perioadă 17 iulie 2003 - 8 septembrie 2003.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, SC F.C. SRL Bucureşti, criticând-o, ca nelegală, întrucât instanţa de fond a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
S-a apreciat de recurentă, că instanţa fondului şi-a întemeiat considerentele, pe un text de lege care nu are aplicabilitate în speţă, respectiv art. 39 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 32/2000. De asemenea, recurenta a mai criticat sentinţa, şi pentru faptul că prima instanţă nu a ţinut cont de actele prezentate, ca probatoriu, schimbând înţelesul acestora în mod netemeinic.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin actul contestat, organele în drept au reţinut că recurenta a încălcat dispoziţiile art. 35 alin. (5) lit. c) şi f) din Legea nr. 32/2000, cât şi Normele nr. 4/2001, modificate şi completate de Ordinul CSA nr. 3108/2003.
Astfel, fapta săvârşită a constat în aceea că Brokerul de asigurare nu a respectat obligaţia legală, în sensul că recurenta-reclamantă nu avea o poliţă de asigurare de răspundere civilă profesională, în vigoare pe perioada 17 iulie 2003 - 8 septembrie 2003.
S-a constatat, de asemenea, că după expirarea poliţiei de asigurare nr. 6446/200,1 recurenta nu a încheiat o nouă poliţă de asigurare, începând cu data de 17 iulie 2003.
Nu se poate reţine în apărarea recurentei, cum că, fapta sancţionată nu ar exista, întrucât nu a făcut dovada existenţei poliţei de asigurare pe perioada 17 iulie 2003 - 8 septembrie 2003, neexistând un contract de răspundere civilă profesională şi prin urmare, încălcând dispoziţiile legale în materie, atât pentru a obţine autorizaţia de funcţionare, cât şi pentru exercitarea activităţii specifice.
Corect, prima instanţă a înlăturat susţinerea recurentei-reclamante, în sensul că activitatea sa ar fi fost acoperită permanent de astfel de plăţi de obligare, pentru simplul fapt că poliţa încheiată cu O. SA nu acoperă în întregime perioada 17 iulie 2003 - 8 septembrie 2003, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.
Prin urmare, actul dedus judecăţii de fond, este legal, vis-a-vis de dispoziţiile Legii nr. 32/2000, art. 35 alin. (5) lit. c) şi f), articol care prevede obligaţiile brokerului de asigurare, dispunând expres că persoana juridică poate desfăşura activitate de broker de asigurare, dacă printre celelalte condiţii, are în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională, în concordanţă cu cerinţele prevăzute de norme.
Art. 39 al aceleiaşi legi prevede sancţiunile pentru încălcarea dispoziţiilor prezentei legi, sancţiune aplicată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, fapt consemnat de instanţa de fond care a interpretat corect şi legal dispoziţiile Legii nr. 32/2000, respectiv art. 35 şi 39 din această lege.
Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat sentinţa atacată, având în vedere atât actele depuse la dosar, cât şi prevederile legale, apreciind că Decizia contestată a fost emisă cu respectarea legii şi a normelor de competenţă în care se priveşte aplicarea sancţiunilor contravenţionale.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că hotărârea judecătorească atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care recursul formulat de SC F.C. SRL Bucureşti, se va respinge ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC F.C. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 794 din 27 aprilie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 646/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 652/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
