ICCJ. Decizia nr. 640/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată la data de 29 aprilie 2004, la Tribunalul Cluj, reclamanta R.R. a contestat soluția pronunțată de către Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, prin care i-a fost menținută măsura restrictivă de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 24 decembrie 2003, măsură dispusă de către Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei, județul Cluj.
Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 3062 din 27 iulie 2004, a admis excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă și a declinat competența soluționării cererii, în favoarea Curții de Apel Cluj, în considerarea prevederilor art. 3 C. proc. civ., potrivit cu care în materia contenciosului administrativ, curțile de apel sunt competente a judeca cererile privind actele autorităților și instituțiilor centrale. S-a reținut că în cauză, reclamanta a contestat măsura menținută prin actul emis de Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea civilă nr. 1059 din 2 decembrie 2004, urmare a invocării din oficiu a necompetenței materiale, la rândul său a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamantei R.R., în favoarea Tribunalului Cluj și constatând ivirea conflictului negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului, înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a se pronunța în sensul menționat, Curtea de Apel Cluj a reținut că în cauză actul administrativ atacat a fost emis de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei al județului Cluj, astfel încât competența de soluționare revine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
S-a mai arătat că din ansamblul normelor legale examinate, incidente în cauză, respectiv art. 14 și 15 din O.G. nr. 65/1997, rezultă că aceste măsuri se dispun de către autoritățile teritoriale expres menționate, organul puterii de stat emitent fiind, însă, local, nu central.
înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul dispozițiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., a stabilit instanța competentă a soluționa cauza, în raport cu obiectul și părțile litigiului, precum și cu dispozițiunile legale incidente în cauză.
Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Cluj a emis actul administrativ de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului, de către reclamanta R.R.
Reclamanta, însă, potrivit art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998, a contestat această măsură la Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, contestație ce i-a fost respinsă, fiind menținută măsura luată.
în aceste condiții, reclamanta a atacat în fața instanței de contencios administrativ, acest din urmă act administrativ, emis de o autoritate centrală, respectiv de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 65/1997.
Cum potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale și reținând că în speță se atacă un astfel de act administrativ, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei de față, în favoarea Curții de Apel Cluj, căreia i s-a trimis dosarul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 295/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 298/2005. Contencios → |
|---|
