ICCJ. Decizia nr. 1956/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 2147 din 29 aprilie 2004, reclamantul C.Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, recunoașterea perioadelor 15 octombrie 1948 - 30 octombrie 1950 și 15 iunie 1953 - 8 august 1953, ca fiind stagiu militar efectuat în detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 223 din 25 mai 2004, a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul C.Ș., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău; a anulat hotărârea nr. 4950 din 17 iunie 2003, emisă de pârâtă; a admis în parte, cererea petentului, înregistrată la pârâtă, sub nr. 77528 din 5 noiembrie 2002; a recunoscut reclamantului, calitatea de persoană care a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă al Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 15 iunie - 8 august 1953, cu consecința beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu 1 decembrie 2002.
în motivarea soluției s-a reținut că din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în detașamentul "Sovromconstrucții", în perioada 15 iunie 1953 - 8 august 1953, încadrându-se în prevederile Legii nr. 309/2002.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, susținând că, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii, iar pe fond, instanța nu a avut în vedere că SRC 8 Comănești, unde a fost încorporat reclamantul, în perioada 15 iunie 1953 - 8 august 1953, nu figurează în Tabelul transmis de Arhivele Naționale, hotărârea fiind lipsită de temei legal.
Examinând sentința atacată, în raport cu motivele invocate, probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este întemeiat, dar pentru următoarele considerente:
Legea nr. 309/2002,art. 1, prevede că beneficiază de drepturile acordate de lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
în cauză, din livretul militar și din carnetul de muncă al reclamantului, rezultă că în perioada 15 iunie 1953 - 8 august 1953, acesta a fost concentrat, iar nu încorporat, pentru satisfacerea stagiului militar, situație care excede sfera de reglementare a Legii nr. 309/2002, aceasta neatribuind beneficiul prevederilor sale, formelor de pregătire militară ulterioară trecerii în rezervă.
Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii, se constată că este neîntemeiată, întrucât recurenta nu a făcut dovada comunicării către petiționarul-reclamant, a hotărârii nr. 4950 din 17 iunie 2003, astfel că acțiunea se primește, ca fiind depusă în termenul prevăzut de lege.
în concluzie, recursul fiind întemeiat, pentru considerentele arătate a fost admis, sentința atacată a fost casată, iar pe fond a fost respinsă acțiunea.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1909/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1897/2005. Contencios → |
|---|
