ICCJ. Decizia nr. 704/2005. Contencios. Anularea deciziei M.M.S.S. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 704/2005
Dosar nr. 4059/2003
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 10 decembrie 2002, reclamanta SC I.S. SA Galaţi a chemat în judecată Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei - Direcţia Generală Control Contribuţii Asigurări Sociale şi Fond pentru Plata Ajutorului de Şomaj, solicitând anularea deciziei nr. 52 din 22 noiembrie 2002, precum şi a procesului-verbal nr. 5804 din 4 octombrie 2002, întocmit de D.G.M.S.S. Galaţi.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că facilităţile temporare privitoare la plata contribuţiilor sociale, astfel cum au fost acordate de OUG nr. 119/2001, au avut în vedere toate sumele datorate la bugetul de stat cu acest titlu, fără a face vreo diferenţiere între cele datorate de angajator şi cele datorate de salariat. În acest sens, reclamanta şi-a achitat în avans debitele datorate, la 11 martie 2003, cu O.P. nr. 27519, situaţie în care, greşit organele de control au apreciat, ca fiind achitate, numai penalităţile pentru stopaj la sursă a contribuţiei individuale.
Prin sentinţa civilă nr. 71 din 2 iunie 2003, Curtea de Apel Galaţi a respins acţiunea, reţinând pentru aceasta, că dispoziţiile OUG nr. 119/2001 au avut în vedere facilităţi fiscale pentru societatea comercială, persoana juridică, şi nicidecum pentru salariaţii acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta SC I.S. SA Galaţi.
Recurenta a arătat că prin dispoziţiile OUG nr. 119/2001, sumele reprezentând creanţe bugetare ale M.F.P., M.M.S.S. şi C.N.A.S., printre care şi cele reprezentând contribuţii, s-au stins prin conversia lor în acţiuni, în cadrul procesului de privatizare a societăţii S. Acelaşi act normativ a acordat facilităţi temporare privitoare la plata contribuţiilor de asigurări sociale.
În opinia recurentei, aceste prevederi nu pot fi interpretate, decât în sensul că toate contribuţiile sociale, atât cele ce cad în sarcina angajatorului, cât şi cele ce cad în sarcina salariaţilor, au fost amânate la plată în temeiul facilităţii acordate.
S-a mai arătat că, soluţionând cauza, Curtea de Apel Galaţi şi-a însuşit concluziile expertizei efectuate în cauză, fără a ţine cont şi de punctul de vedere al experţilor consilieri, pe care le-a înlăturat fără nici o justificare.
În fine, recurenta a mai criticat soluţia de fond, şi pentru faptul că nu s-a pronunţat în legătură cu schimbarea abuzivă a destinaţiei plăţii, produsă, evident, ca urmare a controlului, intenţia societăţii fiind exprimată clar prin ordinele de plată, în sensul stingerii obligaţiei principale.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
În urma controlului efectuat de inspectori de specialitate din cadrul D.G.M.S.S., asupra constituirii şi încasării veniturilor, efectuării cheltuielilor din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, s-a reţinut că în perioada 16 noiembrie 2001 - 31 august 2002, SC I.S. SA Galaţi a înregistrat debite în sumă de 18.833.334.017 lei, reprezentând contribuţia individuală la asigurările sociale, plus majorări de întârziere, penalităţi de întârziere şi penalităţi pentru stopaj, precum şi debite în sumă de 663.266.078 lei, contribuţia individuală de 1% fond şomaj, plus majorări de întârziere, penalităţi de întârziere şi penalizări pentru stopaj.
Pentru contribuţiile individuale, SC I.S. SA a apreciat că nu se justifică obligarea sa la plată, întrucât OUG nr. 119/2002 privind unele măsuri pentru privatizarea SC C.S. Galaţi, a instituit facilităţi fiscale privind plata contribuţiei la asigurările sociale, fără a distinge între contribuţiile individuale ale salariaţilor şi cele ale angajatorului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 15 din OUG nr. 119/2001, facilităţile fiscale temporare s-au materializat în eşalonarea la plată pe o perioadă de 36 de luni de la data finalizării contractului de privatizare, pentru sumele datorate cu titlu de contribuţii de asigurări sociale.
Este evident că legiuitorul a avut în vedere numai contribuţia angajatorului şi nicidecum a salariaţilor, pentru aceştia din urmă existând o reglementare precisă, respectiv Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi care prevede în mod expres faptul că angajatorul are obligaţia de a reţine şi vira la bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuţia pe care o datorează persoanele ce desfăşoară activitate, pe baza contractului individual de muncă.
Această contribuţie nu reprezintă o sursă financiară pentru societate, iar faptul reţinerii sumelor respective, fără a le vira, constituie infracţiune sancţionată penal - art. 146 din Legea nr. 19/2000.
Astfel fiind, şi cum OUG nr. 119/2001 nu prevede nici o derogare de la dispoziţiile menţionate, dovedeşte încă odată că facilităţile fiscale la care se referă, au în vedere, exclusiv, obligaţia angajatorului.
În raport cu aceste considerente şi având în vedere faptul că SC S. SA Galaţi a efectuat cu întârziere, plăţile privind contribuţiile individuale, în mod corect organele de control au aplicat majorări şi penalităţi de întârziere.
În acelaşi timp, prin actul de control s-a avut în vedere respectarea dispoziţiilor OG nr. 26/2001 privind modalitatea de stingere a creanţelor bugetare, care în conformitate cu pct. 1.1, stabileşte că debitorii sunt obligaţi să facă plata obligaţiilor bugetare distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuţie, inclusiv pe majorări aferente şi penalităţi.
În acest sens, constatându-se că SC S. SA Galaţi, deşi înştiinţată de către Casa Judeţeană de Pensii, că datorează penalităţi privind stopajul la sursă, contribuţii individuale, majorări de întârziere şi penalităţi, a efectuat plata, numai pentru contribuţie individuală, legal şi temeinic s-au dirijat ordinele de plată, în sensul dispoziţiilor OG nr. 26/2001 şi Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 3103/2001, fără ca această operaţiune să poată fi interpretată ca o schimbare abuzivă a destinaţiei plăţilor.
Cum toate aceste aspecte au rezultat din probele administrate în cauză, inclusiv expertiza contabilă şi care şi-a întemeiat concluziile, exclusiv pe textele legale menţionate, în mod corect, Curtea de Apel Galaţi a apreciat ca neîntemeiată, cererea reclamantei.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.S. SA Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 71/F din 2 iunie 2003, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 70/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 71/2005. Contencios. Anulare partiala... → |
|---|
