ICCJ. Decizia nr. 738/2005. Contencios. Anulare partiala Hotarâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 738/2005
Dosar nr. 2082/2004
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 august 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ, sub nr. 1092, reclamanta F. Mureş a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Consiliul Judeţean Mureş şi Consiliul Local al comunei Fărăgău, anularea parţială a Anexei nr. 40 din HG nr. 964/2002, în sensul anulării poziţiilor cu nr. 17, 22 şi 23 şi să se constate dreptul de proprietate asupra imobilelor menţionate la aceste poziţii.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă, că imobilele ce reprezintă proprietatea sa, au fost inventariate şi cuprinse în domeniul public al comunei Fărăgău, din greşeală, deşi din documente rezultă acest drept, ele fiind folosite şi în prezent de către cooperaţie, în scop comercial.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa civilă nr. 450, pronunţată la 20 octombrie 2003, a respins acţiunea, reţinând faţă de excepţiile invocate de pârâtul Guvernul României şi Consiliul Judeţean Mureş, precum şi de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor, că nu s-a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, că faţă de momentul publicării HG nr. 964/2002 (M. Of. nr. 686/17.10.2002), acţiunea înregistrată la 4 august 2003 este tardivă.
Referitor la excepţia de necompetenţă materială invocată, referitoare la capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate, instanţa a reţinut că, de asemenea, şi aceasta este întemeiată, reclamanta putând să-i valorifice dreptul pe calea acţiunii în revendicare, competentă fiind instanţa de drept comun, conform art. 3 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea, susţinând în motivarea acestuia, că greşit au fost reţinute de instanţa de fond, ca întemeiate, excepţiile invocate de intimaţi, din acte rezultând că au fost respectate prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Recursul este fondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele dosarului, în raport cu criticile formulate, urmează să constate că recurenta a formulat reclamaţia administrativă, prealabilă sesizării instanţei de contencios administrativ, că această condiţie prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 a fost îndeplinită, chiar dacă sesizarea a fost îndrumată la alt compartiment.
Potrivit art. 130 din Legea nr. 215/2001, Prefectul este numit de Guvern şi este reprezentantul acestuia, astfel că demersul procedural a fost îndeplinit, cu atât mai mult, cu cât rezultă că acesta la rândul său, a înaintat reclamaţia, la Guvern.
Şi critica referitoare la excepţia de tardivitate este întemeiată, rezultând că acţiunea a fost introdusă la instanţa de contencios după recursul graţios, cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Urmează, ca o consecinţă a admiterii recursului şi a casării sentinţei, cu trimitere spre rejudecare, ca instanţa să analizeze fondul acţiunii, în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.C. Reghin, prin mandatar F.T.C. F. Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 450 din 20 octombrie 2003, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 669/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 743/2005. Contencios. La încheierea de... → |
|---|
