ICCJ. Decizia nr. 844/2005. Contencios. Recurs împotriva încheierii de şedinţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 844/2005
Dosar nr. 8354/2004
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 septembrie 2004, reclamanta SC M. SRL Miercurea Ciuc a solicitat Curţii de Apel Târgu Mureş, ca în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Harghita, să dispună anularea în totalitate a procesului-verbal de inspecţie fiscală nr. 588/2004, încheiat la data de 5 iulie 2004, de către A.N.A.F., prin care i s-au stabilit obligaţii fiscale faţă de bugetul de stat, în sumă de 8.533.213.636 lei, precum şi suspendarea acestuia, până la soluţionarea acţiunii.
Prin încheierea din 11 octombrie 2004, instanţa de fond a dispus respingerea cererii de suspendare a executării procesului-verbal de inspecţie formulată de reclamantă, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990 şi a fixat termen pentru soluţionarea cauzei, în fond.
În motivarea sentinţei astfel pronunţate, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut, în esenţă, că instanţa poate fi sesizată cu cererea de suspendare, doar în condiţiile art. 187 C. proCod Fiscal
Împotriva încheierii din 11 octombrie 2004, reclamanta SC M. SRL Miercurea Ciuc a declarat recurs, susţinând că în mod nelegal şi netemeinic, i s-a respins cererea de suspendare, întrucât prin punerea în executare a procesului-verbal de inspecţie fiscală nr. 588 din 5 iulie 2004, se aduc societăţii, însemnate prejudicii, în condiţiile în care la data întocmirii procesului-verbal şi până la data introducerii acţiunii, din suma de 8.533.213.636 lei se achitase deja 78.268.137.271 lei, iar executarea sumei de 8.533.213.636 lei a fost garantată cu garanţii reale mobiliare şi imobiliare, ce ar însemna achitarea de două ori a sumei contestate.
A mai susţinut că prin respingerea cererii de suspendare, activitatea sa ar fi blocată şi astfel, s-ar genera pierderi viitoare pentru buget.
Totodată, a invocat drept motiv de casare, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; instanţa a făcut o interpretare greşită a legii, atunci când a reţinut în considerentele încheierii atacate, că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990 ar putea fi incidente, doar cu privire la Decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei şi nicidecum la procesul-verbal contestat, întrucât nu prin decizie s-a stabilit obligaţia suplimentară, ci prin procesul-verbal, pentru a fi contestată.
În continuare, a susţinut că procesul-verbal de control nu constituie titlu de creanţă, în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală şi că au fost respectate, deopotrivă, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990 şi cele ale art. 187 C. proCod Fiscal
Recursul va fi respins ca nefondat, pentru cele ce urmează:
În cauză, se constată că sunt aplicabile prevederile HG nr. 1168/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OG nr. 70/1997, privind controlul fiscal, acte normative în vigoare la data controlului. Rezultatul controlului s-a concretizat prin încheierea procesului-verbal de control care, potrivit prevederilor art. 101 alin. (3) din OG nr. 92/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 174/2000, reprezintă titlu executoriu, creanţa bugetară constatându-se prin procesul-verbal de control.
Cum obiectul litigiului îl constituie acest de control, şi nu Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei, la respectivul act de control, aşa după cum prevăd dispoziţiile art. 187 C. proCod Fiscal, rezultă că cererea de suspendare a executării nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de acest text de lege, coroborat cu art. 9 din Legea nr. 29/1990
În consecinţă, constatând că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M. SRL Miercurea Ciuc împotriva încheierii din 11 octombrie 2003, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pronunţată în dosarul nr. 908/2004, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 743/2005. Contencios. La încheierea de... | ICCJ. Decizia nr. 847/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
