ICCJ. Decizia nr. 777/2005. Contencios. Anulare partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 777/2005
Dosar nr. 8126/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 29, pronunţată la data de 9 februarie 2004, în dosarul nr. 23/C+C/2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca prematur introdusă, acţiunea formulată de reclamanta SC F. SA Brăila, în contradictoriu cu SC C. SA Tulcea şi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că societatea comercială reclamantă a cerut să se constate nulitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.10 nr. 0352 din 9 mai 1995, emis de ministerul pârât, în favoarea SC C. SA Tulcea.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că ministerul a inclus în certificat, terenuri pe care le deţine în indiviziune cu societatea comercială pârâtă, precum şi suprafeţe pe care le deţine în exclusivitate.
Luând act de excepţia invocată de către ministerul pârât, instanţa de fond a constatat că reclamanta nu s-a adresat cu plângere, autorităţii emitente a actului administrativ atacat, încălcând prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 şi a respins acţiunea, ca prematur introdusă.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre nelegală, încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ şi neîndeplinirea procedurii prealabile făcând acţiunea inadmisibilă, iar nu prematur introdusă.
Recursul este întemeiat.
În cauză este necontestat că actul administrativ atacat a fost emis la data de 9 mai 1995, de către ministerul de resort, în favoarea intimatei-pârâte, beneficiară a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.10 nr. 0352.
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă, înainte de a cere instanţei, anularea actului, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ, autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În conformitate cu alin. (2) din art. 5, în cazul când cel care se consideră vătămat, nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza instanţa competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Deşi instanţa de fond a reţinut că din actele dosarului nu rezultă că societatea comercială reclamantă s-ar fi adresat autorităţii emitente în procedura prealabilă fazei procesuale contencioase, a respins acţiunea, ca fiind prematur introdusă, ca şi când reclamanta ar fi formulat acţiunea mai înainte de a primi răspunsul de la autoritatea emitentă şi mai înainte de expirarea termenului de 30 de zile pe care aceasta îl avea pentru soluţionarea reclamaţiei administrative.
Având în vedere că realizarea procedurii prealabile a recursului graţios la autoritatea emitentă este o procedură obligatorie şi o condiţie de admisibilitate a acţiunii la instanţa de contencios administrativ, soluţia adoptată în cauză este nelegală, recursul fiind întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului împotriva sentinţei nr. 29 din 9 februarie 2004, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea SC F. SA Brăila, ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 775/2005. Contencios. Anulare adrese emise de... | ICCJ. Decizia nr. 778/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
