ICCJ. Decizia nr. 771/2005. Contencios. încheiere de suspendare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 771/2005
Dosar nr. 8298/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC A.P. SRL Suceava a solicitat în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, suspendarea executării deciziei nr. 056 din 28 iulie 2004, emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile, supuse marcării, prin care i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal nr. 189 din 23 decembrie 2003, pentru nerespectarea condiţiilor prevăzute de art. 180 şi 183 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea din 12 octombrie 2004, a admis cererea şi a suspendat executarea deciziei, până la soluţionarea definitivă a acţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea formelor prevăzute sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece judecata s-a făcut fără citarea pârâtului şi cu aplicarea greşită a legii, deoarece incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, nu este justificată.
Recursul este fondat.
În adevăr, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea acţiunii.
Or, în cauză, simpla afirmaţie a reclamantei, în sensul că „măsura este prea gravă", nu satisface cerinţele textului mai sus arătat.
De altfel, prima instanţă nici nu evocă această susţinere şi nu face nici referiri la dovezi din care să rezulte pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente, în cazul executării deciziei nr. 056 din 28 iulie 2004.
Aşa fiind, cum din actele dosarului nu rezultă îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluţia adoptată este nelegală şi netemeinică.
În consecinţă, urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată şi a se respinge cererea reclamantei, ca nefondată.
În ce priveşte critica referitoare la necitarea pârâtului, la judecată, aceasta este nerelevantă, în raport cu soluţia dată recursului şi cu prevederile art. 9 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora cererea de suspendare se soluţionează „de urgenţă, chiar şi fără citarea părţilor".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Suceava, în calitate de reprezentantă a Ministerului Finanţelor Publice, împotriva încheierii din 12 august 2004, pronunţată în dosarul nr. 5491/2004, de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ.
Casează hotărârea atacată şi în fond, respinge cererea de suspendare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 734/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 772/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
