ICCJ. Decizia nr. 779/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 779/2005
Dosar nr. 6706/2004
Şedinţa publică din 10 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, S.V. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 8886/8309 din 30 octombrie 2003 şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că a părăsit localitatea de domiciliu, Suceava, în luna martie 1944, refugiindu-se la Slatina, datorită persecuţiei etnice, faţă de apropierea armatei sovietice şi a ocupării teritoriului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 648 din 5 aprilie 2004, a admis acţiunea reclamantului S.V., a anulat hotărârea nr. 8886/8369 din 30 octombrie 2003 şi a obligat pârâtele să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pe perioada 20 martie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada refugiului, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum şi prin declaraţiile martorilor şi a constatat, ca fiind îndeplinite, prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că instanţa de fond a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din legea menţionată, obligând la anularea actului administrativ şi la acordarea drepturilor, ignorând faptul evident că reclamantul, în dosarul depus la Comisie, nu a depus dovezi concludente cauzei.
A precizat că aprecierea încadrării în dispoziţiile legii se poate face de către instanţa de judecată, numai cu data prezentării dovezii şi în funcţie de acestea.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9, precum şi a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., constată recursul, ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice".
Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă, însă, că reclamantul S.V. a părăsit în luna martie 1944, Suceava, având în vedere aproprierea armatei sovietice şi ocuparea teritoriului.
În consecinţă, motivul refugiului nu a fost unul de persecuţie etnică, întrucât Suceava se afla sub jurisdicţie românească, ci l-a reprezentat operaţiunile de război.
Ca atare, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru a justifica acordarea drepturilor, motiv pentru care se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 648 din 5 aprilie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 666/2005. Contencios. Pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 780/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
