ICCJ. Decizia nr. 956/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 956/2005

Dosar nr. 3530/2004

Şedinţa publică din 15 februarie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 16 septembrie 2003, reclamanta SC C. SA Ploieşti a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia de Control Fiscal Prahova din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Prahova, solicitând anularea procesului-verbal nr. 1435 din 30 iunie 2003, prin care s-au stabilit în sarcina sa, obligaţii fiscale în sumă de 5119263741 lei, reprezentând impozit pe profit, 2569870398 lei, cu titlu de accesorii aferente, 433260741 lei, impozit pe dividende, cu accesorii aferente de 178968785 lei, precum şi anularea deciziei nr. 262 din 14 august 2003, prin care i-a fost respinsă ca nefondată, contestaţia.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că organele de control din cadrul Direcţiei de Control Fiscal Prahova au verificat perioada 2000 - 2002, luând în calcul şi declaraţia de impozit pe profit rectificativă nr. 1076 din 26 martie 2002, pe anul 2000, prin care stabilea o pierdere fiscală de 18.216.070 mii lei, în loc de 2.888.800 mii lei, impozit pe profit declarat iniţial, sub nr. 1654 din 16 aprilie 2001 şi cuprins în bilanţul şi contul de profit şi pierderi ale anului 2000.

Conducerea societăţii a solicitat organelor de control să ia în calcul şi declaraţia de impozit pe profit rectificativă nr. 1077 din 25 martie 2002, pentru anul 1999, prin care s-a stabilit o pierdere fiscală de 2.072.883 mii lei, în loc de 5.119.264 mii lei, impozit pe profit şi 433.261 mii lei, impozit pe dividende, cât şi raportare prin bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi ale anului 1999.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 20 din 16 ianuarie 2004, a admis acţiunea reclamantei, a anulat Decizia contestată şi a anulat în parte procesul-verbal de control, pentru suma de 5552524482 lei, reprezentând impozit pe profit şi dividende pe anul 1999 şi pentru suma de 2748839183 lei, majorări de întârziere aferente.

Instanţa a reţinut că din actele depuse, coroborate cu raportul de expertiză contabilă, precum şi din Decizia nr. 3401 din 10 octombrie 2003, a Curţii de Apel Ploieşti, rezultă că în realitate, pentru exerciţiul financiar al anului 1999, contestatoarea nu a realizat profit, situaţie în care nu era îndreptăţită să acorde dividende, acţionarilor săi şi pentru care să verse o cotă parte cu titlu de impozit pe profit, bugetului de stat.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia de Administrare Fiscală, susţinând în esenţă că organele de control nu au admis stornările efectuate de societate, în anul 2001, pentru anul 1999, întrucât acestea s-au făcut cu încălcarea prevederilor OG nr. 68/1997 şi ale Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 2690/1998.

Se mai arată că împotriva măsurilor luate prin procesul-verbal de control, reclamanta nu a formulat obiecţiuni, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 105/1997, astfel că ea a decăzut din dreptul legal de a mai contesta.

De asemenea, au fost încălcate şi dispoziţiile art. 26 din Legea contabilităţii nr. 82/1991.

Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 105/1997, în vigoare la data controlului, obiecţiunile, contestaţiile şi plângerile formulate în condiţiile prezentei legi, sunt căi administrative de atac prin care se solicită diminuarea sau anularea, după caz, a impozitelor, taxelor, a contribuţiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităţilor şi amenzilor ori a altor sume constatate şi aplicate de organele Ministerului Finanţelor, abilitate, potrivit legii, să efectueze acte de control sau de impunere.

Art. 2 al acestui act normativ precizează că împotriva măsurilor dispuse prin procesele-verbale sau prin alte acte ale organelor cu atribuţii de control sau de impunere, se pot face obiecţiuni care se depun, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare, la organul care a încheiat procesul-verbal sau alt act al organului cu atribuţii de control sau de impunere.

Întrucât reclamanta-intimată nu a formulat obiecţiuni la procesul-verbal de control, ea a fost decăzută din dreptul legal de a mai formula contestaţie şi de a mai cere verificarea realităţii şi legalităţii sumelor stabilite prin procesul-verbal.

În conformitate cu pct. 9.7 din Ordinul nr. 1495 din 22 august 1997, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a procedurii de soluţionare a obiecţiunilor, contestaţiilor şi a plângerilor privind impozitele, taxele, alte venituri bugetare şi fonduri speciale, „Neexercitarea în termen a căilor de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea".

Întrucât reclamanta-intimată a încălcat dispoziţiile imperative ale legilor speciale, hotărârea instanţei de fond care i-a admis contestaţia, este nelegală, urmând a fi desfiinţată, ca urmare a admiterii recursului formulat de pârâtă şi în fond, se va respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Reţinerea motivului de recurs privitor la nedepunerea obiecţiunilor la procesul-verbal de control, fac inutilă examinarea celorlalte motive de recurs.

Aşa fiind şi văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei nr. 20 din 16 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Modifică sentinţa atacată şi respinge acţiunea introdusă de reclamanta SC C. SA Ploieşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 956/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs