ICCJ. Decizia nr. 961/2005. Contencios. Anulare decizie şi proces-verbal D.G.F.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 961/2005
Dosar nr. 4516/2003
Şedinţa publică din 16 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 iunie 2003, reclamanta R.A. C. Satu Mare a solicitat anularea deciziei nr. 138 din 20 mai 2003, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a procesului-verbal nr. 1410 din 17 martie 2003, întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Satu Mare, prin care a fost obligată la plata sumei de 19171880795 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar, majorări de întârziere aferente, dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că evidenţa financiar-contabilă a bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, se ţine distinct în contabilitate, iar înregistrarea distinctă se face numai după inventarierea bunurilor şi atestarea apartenenţei, la domeniul public, prin hotărâre a guvernului.
Împărţirea şi inventarierea patrimoniului public şi privat se realizează de către comisiile special constituite în baza Legii nr. 213/1998.
Reclamanta a susţinut că organele fiscale şi-au depăşit competenţa, atunci când au calculat impozitul pe profit, acesta fiind o creanţă a bugetului local, pentru care controlul revine autorităţilor administrative publice locale, conform art. 5 din OG nr. 61/2002.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 377/CA - P.I. din 29 septembrie 2003, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că autorităţile publice, corect au stabilit că bunurile ce formează obiectul cauzei, aparţin proprietăţii publice, din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, deoarece regimul lor juridic este stabilit prin acest act normativ şi sunt enumerate în anexă, la pct. III.4.
Perioada pentru care s-a admis amortizarea mijloacelor fixe, a fost 1 februarie 1999 - 31 decembrie 2000.
Impozitul pe profit datorat pe această perioadă de către reclamantă, se face venit la bugetul de stat.
Nemulţumită de sentinţa sus-menţionată a declarat recurs, R.A. C. Satu Mare.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat în esenţă că reclamanta nu a avut obligaţia de a împărţi şi inventaria patrimoniul public şi privat al Statului, acest lucru realizându-se de comisiile special constituite în baza Legii nr. 213/1998.
S-a mai susţinut că evidenţierea distinctă în contabilitate a bunurilor, se face după definitivarea inventarelor şi după atestarea lor prin hotărâre de Guvern, ca bunuri aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.
Recurenta a precizat că după inventariere s-a conformat dispoziţiilor legale în materie, în sensul că a înregistrat distinct domeniul public. Privitor, însă, la înregistrarea bunurilor aparţinând domeniului public, recurenta a menţionat că l-a înregistrat în urma H.C.L. nr. 41/70 din 21 decembrie 2000, însă potrivit Legii nr. 213/1998, acest lucru se poate face numai în urma obţinerii unui atestat din partea Guvernului României, prin hotărâre guvernamentală.
Recursul este nefondat.
Reclamanta R.A. C. Satu Mare a fost înfiinţată conform Hotărârii nr. 6 din 9 martie 1995, a Consiliului Local Satu Mare şi are ca obiect de activitate, captarea, exploatarea, tratarea şi distribuirea apei potabile, exploatarea şi întreţinerea reţelelor de distribuţie, canalizarea şi epurarea apelor uzate, transport urban de călători.
Prin Hotărârea nr. 41/70 din 21 decembrie 2000, emisă de Consiliul Local al municipiului Satu Mare, în baza Legii nr. 213/1998, s-a stabilit că patrimoniul propriu al reclamantei este de 8.901548313 lei, iar patrimoniul public încredinţat, spre administrare, de 344310070961 lei.
Între data de 24 ianuarie 1999, data intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998 şi 21 decembrie 2000, data emiterii de către Consiliul Local al municipiului Satu Mare, a Hotărârii nr. 41, în care este inventariat patrimoniul public încredinţat spre administrare, reclamanta a înregistrat pe cheltuieli deductibile fiscal, amortizarea mijloacelor fixe ce se regăsesc nominalizate la pct. III din anexă la Legea nr. 213/1998.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 227/1998, mijloacele fixe aflate în proprietate publică nu sunt supuse amortizării.
Reţelele de apă, canalizare, staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente încredinţate, spre administrare, R.A. C. Satu Mare, se regăsesc la pct. IIII din anexă la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul acesteia.
În cauză, reclamanta a înregistrat în contabilitate, bunuri aparţinând patrimoniului public, dar care se aflau în administrarea regiei şi le-a amortizat pe cheltuielile regiei.
Dacă până la intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998, bunurile în discuţie care erau înregistrate în evidenţele contabile, se amortizau fiscal în baza unor acte permisive, potrivit Legii nr. 227/1998, au fost considerate active corporale şi nu se supun amortizării, mijloacele fixe aflate în proprietatea publică.
Conform Hotărârii nr. 6 din 6 martie 1995, emisă de Consiliul Local al municipiului Satu Mare, patrimoniul public aparţinând consiliului local, era de 39.549.930.544 lei.
Este indubitabil că reţelele de apă, canalizare staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate făceau parte din mijloacele fixe date în administrare Consiliului local, acestea regăsindu-se în contabilitatea reclamantei.
Mijloacele fixe prevăzute la pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998, a intrat în categoria domeniului public, în momentul în care a intrat legea în vigoare şi nu mai era necesar o altă hotărâre care să ateste acest lucru.
Prin Legea nr. 227/1998, de modificare şi completare a Legii nr. 15/1994, privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, la pct. 3 se interzice amortizarea mijloacelor fixe aflate în proprietatea publică.
În această situaţie, reclamanta datorează bugetului de stat, impozit pe profit, pentru perioada 1 februarie 1999 - 31 decembrie 2000, cât nu s-a admis amortizarea mijloacelor fixe.
Aşa fiind, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Respinge recursul declarat de R.A. C. Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 377/CA din 29 septembrie 2003, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 959/2005. Contencios. Anulare decizie D.G.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 965/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
