ICCJ. Decizia nr. 966/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 966/2005
Dosar nr. 5642/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 martie 2004, reclamantul L.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 9672 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea acestuia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944 s-a refugiat din motive etnice, din localitatea Peştiş, în Voivozi, comuna Popeşti.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 221/CA - PI din 22 martie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 9672 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 25 august 1944 - 14 octombrie 1944.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că strămutarea reclamantului, din localitatea de domiciliu, în altă localitate, este o modalitate de persecuţie etnică.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, care a susţinut în esenţă că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale în materie, că din actele depuse de reclamant, la dosar, nu se face dovada unei persecuţii etnice.
Recursul este întemeiat şi urmează să fie admis.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Este adevărat că potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele, fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Or, în cauză reclamantul s-a refugiat în perioada 24 august 1944 - octombrie 1944, din localitatea Pestes, în localitatea Voivozi, ambele localităţi aflându-se pe teritoriul Ungariei.
Este de necontestat că reclamantul a suferit toate consecinţele situaţiei de refugiat, dar legiuitorul, prin OG nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, şi acestei categorii de persoane.
Aşa fiind, se va admite recursul, va fi casată sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 221/CA - PI din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 965/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 979/2005. Contencios. Refuz răspuns cereri.... → |
|---|
