ICCJ. Decizia nr. 953/2005. Contencios. Anulare act control financiar şi taxe vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 953/2005
Dosar nr. 2127/2003
Şedinţa publică din 15 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC L.M. SRL Cluj-Napoca a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Cluj, să se dispună anularea deciziei nr. 1292 din 28 august 2001, emisă de primul pârât, precum şi a procesului-verbal de control nr. 168 din 18 iulie 2001, încheiat de experţii vamali ai ultimei pârâte, ca nelegale.
Pe cale de consecinţă, reclamanta a cerut exonerarea sa de obligaţia de plată a sumei de 2.128.656.846 lei, cu titlu de taxe vamale, a sumei de 404.444.801 lei cu titlu de T.V.A. şi a sumei de 55.310.333 lei, reprezentând majorări de întârziere.
S-a mai cerut anularea deciziei nr. 104 din 29 august 2001, emisă de pârâta secundă şi a procesului-verbal nr. 1685 din 18 iulie 2001, cu consecinţa exonerării societăţii comerciale de obligaţia de virare la bugetul statului, a sumei totale de 87.853.228 lei, reprezentând taxe vamale, T.V.A. şi majorări de întârziere aferente acesteia.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 1 ianuarie - 20 iunie 2001 a efectuat mai multe importuri de carne de pui şi preparate din carne de pui, pentru care s-au stabilit taxe vamale în cuantum de 28% şi respectiv, 25%, conform HG nr. 1230/2000 şi a datelor furnizate de sistemul informaţional vamal.
Urmare a unui control ulterior realizat în condiţiile art. 61 din Legea nr. 141/1997, organele vamale au considerat că taxele vamale sunt în realitate, în cuantum de 45%, potrivit dispoziţiilor HG nr. 547/2000. Ca atare, au calculat diferenţele de taxe în sumă de 2.128.656.846 lei, T.V.A. în valoare de 404.444.801 lei şi majorări de întârziere în sumă de 55.310.333 lei, prin procesul-verbal nr. 1688 din 18 iunie 2001 şi respectiv, de 87.858.228 lei, prin procesul-verbal nr. 1685 din 18 iulie 2001.
În opinia sa, actele administrative supuse controlului sunt nelegale, întrucât HG nr. 547/2000, de modificare şi completare a HG nr. 479/1999, a intrat în vigoare abia la 5 iulie 2000, adică ulterior datei la care actului normativ modificat îi încetase aplicabilitatea.
Pe de altă parte, dacă în adevăr s-ar fi săvârşit o greşeală din partea vreunui funcţionar vamal ori s-ar fi evidenţiat anumite nereguli în sistemul informaţional, atunci aceste aspecte nu-i sunt imputabile reclamantei şi nici nu pot justifica măsurile luate cu prilejul controlului ulterior.
Prin sentinţa civilă nr. 313 din 27 martie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Totodată, a obligat pe pârâţi să plătească reclamantei, suma de 20.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
În esenţă, instanţa a reţinut că soluţia respectivă se impune, deoarece HG nr. 547/2000, prin care a fost modificată şi completată HG nr. 479/1999, a devenit aplicabilă ulterior datei la care acestui ultim act normativ îi încetase valabilitatea.
Prin urmare, autorităţile vamale nu-şi mai puteau fundamenta măsurile dispuse, pe dispoziţiile unei hotărâri guvernamentale ce modificau şi completau un act normativ cu caracter temporar, a cărei durată de aplicabilitate a expirat anterior.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, pârâta Direcţia Regională Vamală Cluj, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
Cât priveşte primul recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru că în procesul judecat de curtea de apel, Autoritatea Naţională a Vămilor nu a avut calitatea de parte litigantă.
În lipsa acelei calităţi, nu este posibilă nici exercitarea căilor legale de atac împotriva sentinţei pronunţate de instanţă.
Având în vedere că excepţia de procedură, ridicată din oficiu, a fost pusă în discuţia părţilor prezente şi a reprezentantului Ministerului Public, urmează a se respinge recursul declarat de către Direcţia Regională Vamală, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, ca inadmisibil.
În cadrul recursului său, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a susţinut că în mod eronat prima instanţă a admis acţiunea, deoarece în perioada derulării de către reclamantă, a operaţiunilor de import a cărnii de pui din Ungaria, erau incidente prevederile HG nr. 547/2000, care stabileau taxe vamale în cuantum de 45%.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din acest act normativ, prezenta hotărâre se aplică până la dispariţia condiţiilor care au impus adoptarea ei.
Prin urmare, din moment ce HG nr. 547/2000 a fost adoptată pentru a fi aplicată, ulterior datei de încetare a aplicabilităţii HG nr. 479/1999, prevederile sale trebuiau respectate cu stricteţe.
Critica este neîntemeiată.
Prin HG nr. 547/2000, au fost modificate şi completate dispoziţiile HG nr. 479/1999, privind unele măsuri aplicate la importul de carne de porc, carne de pasăre şi preparate din carne de porc şi pasăre.
Noul act normativ a fost publicat în M. Of. nr. 311/5.07.2000, dată la care a dobândit caracter obligatoriu pentru toţi subiecţii de drept vizaţi.
El se referă la un act normativ a cărei aplicabilitate a expirat însă, la un an de la data intrării în vigoare (mai precis la 2 iulie 2000), astfel cum corect a reţinut curtea de apel.
Pe de altă parte, din probele cu înscrisuri administrate în cauză, rezultă fără echivoc faptul că în cazul importurilor care au făcut obiectul controlului vamal ulterior, taxele vamale datorate de agentul economic au fost calculate iniţial, în temeiul HG nr. 1230/2000, respectiv a unui act administrativ normativ ulterior.
Prin acest act normativ au fost aprobate denumirea şi clasificarea mărfurilor din Tariful vamal de import al României pentru anul 2001, iar în anexa publicată ulterior s-a stabilit nivelul taxei vamale pentru carnea de pui, la cuantumul de 28%.
Rezultă, aşadar, că importurilor de carne de pui realizate de reclamantă, din Ungaria, în intervalul 1 ianuarie - 20 iunie 2001, le sunt aplicabile normele juridice conţinute în HG nr. 1230/2000, şi nu cele invocate de autoritatea vamală şi organele Ministerului Finanţelor Publice.
Interpretând în mod judicios actele normative mai sus menţionate şi admiţând acţiunea reclamantei, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului declarat de pârât, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Cluj, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 313 din 27 martie 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca inadmisibil.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 952/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 955/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
