ICCJ. Decizia nr. 1001/2006. Contencios. Recurs împotriva încheierii de şedinţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1001/2006
Dosar nr. 3246/2005
nr. 13362/1/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea nr. 319/CA din 30 septembrie 2005, a admis cererea formulată de reclamanta SC O.T. SA, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Regională Vamală Constanţa şi Autoritatea Naţională a Vămilor şi, pe cale de consecinţă, a dispus suspendarea executării deciziei nr. 252 din 20 august 2004, emisă de pârâta I, precum şi a actelor constatatoare nr. 520 din 24 octombrie 2003, nr. 551 din 30 octombrie 2003 şi nr. 557 din 17 noiembrie 2003, emise de pârâtele II şi III, până la soluţionarea definitivă a cauzei de fond ce face obiectul dosarului nr. 613/CA/2004, al acestei instanţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 544/2004, suspendarea executării unui act administrativ unilateral se poate solicita şi printr-o cerere principală adresată instanţei competente să judece acţiunea privind anularea actului administrativ, iar în baza art. 14 din aceeaşi lege, suspendarea se poate cere inclusiv pentru prevenirea unei pagube iminente în accepţiunea reglementată prin art. 2 lit. S) din acelaşi act normativ.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că începerea executării silite a creanţelor, dat fiind cuantumul lor foarte mare, ar putea avea consecinţe deosebit de grave asupra activităţii reclamantei care este singurul depozitar de produse petroliere din ţară.
S-a reţinut, de asemenea, că reclamanta SC O.T. Constanţa a achitat „o sumă considerabilă" din creanţa pe care o contestă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, pârâtele.
În recursul său, Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională Vamală Constanţa susţinând în esenţă că, debitul stabilit de Biroul Vamal Constanţa este o creanţă fiscală certă lichidă şi exigibilă, în mod corect au fost întocmite actele constatatoare şi nefiind îndeplinite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru acordarea suspendării executării.
Direcţia Regională Vamală Constanţa în recursul său susţine că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, reprezentată de Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3505/2005.
Pe fondul cererii de suspendare, se arată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, se constată că încheierea din 7 februarie 2005, prin care s-a suspendat executarea formulată de reclamanta SC O.T. SA, i-a fost comunicată recurentei, la 2 martie 2005, iar recursul a fost înregistrat la curtea de apel, abia la 14 octombrie 2005.
Aşa fiind şi văzând şi dispoziţiile art.301 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca tardiv declarat.
Recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Constanţa va fi respins ca nefondat.
Se constată că, ulterior declarării recursului, prin hotărârea nr. 486/CA din 28 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, s-a admis contestaţia formulată de SC O.T. SA Constanţa şi s-a anulat atât Decizia nr. 252/2004, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cât şi actele constatatoare de la nr. 504 - 520 din 24 octombrie 2003, nr. 551 din 7 noiembrie 2003 şi nr. 557 din 7 noiembrie 2003, întocmite de Biroul Vamal Constanţa. În consecinţă, reclamanta-intimată a fost exonerată de plata datoriei vamale în sumă de 1.112.280.185.187 lei, constatându-se că cererea de suspendare care a însoţit contestaţia, a rămas fără obiect.
Având în vedere cele mai sus expuse, recursul celei de a doua pârâte se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, împotriva încheierii nr. 319/CA din 30 septembrie 2005, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Constanţa, în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor, împotriva aceleiaşi încheieri, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 789/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1003/2006. Contencios. Recurs la revizuire.... → |
|---|
