ICCJ. Decizia nr. 782/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 782/2006
Dosar nr. 3633/2005
nr. 14.907/1/2005
Şedinţa publică din 8 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune în contencios administrativ, reclamantul U.Ş. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 16209 din 17 februarie 2005 şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 587 din 29 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul U.Ş. şi a dispus anularea hotărârii nr. 16209 din 17 februarie 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 aprilie 1941 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost nevoit să părăsească, împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu şi a făcut dovada că a suferit prejudicii în urma refugierii forţate a familiei sale.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esenţă, că nu rezultă calitatea de refugiat a petentului, această situaţie nu este dovedită, martorii contrazicându-se în declaraţii şi neexistând vreun document oficial care să dovedească calitatea de refugiat din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Se reţine din declaraţiile martorilor că reclamantul, născut la 10 august 1938, în satul Jucu de Jos, judeţul Cluj, a fost nevoit să se refugieze în luna aprilie 1941, împreună cu părinţii săi. Părăsirea domiciliului familiei reclamantului a fost determinată de presiunile etnice care se exercitau asupra românilor, de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena.
Din adeverinţa nr. 310 din 26 iunie 2003, emisă de A.S.A.S. Bucureşti - I.C.P.C.P. Braşov - Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajişti Jurcu, rezultă că tatăl reclamantului a fost angajat al Hergheliei Bonţida - Jucu. în perioada 1941 - 1943, unitate care a fost evacuată cu întreg efectivul de animale şi personalul angajat.
În situaţia concretă se poate stabili că motivul părăsirii domiciliului a fost de natură etnică, întrucât în urma ocupării Ardealului de Nord, populaţia rămasă acolo a fost integrată statului maghiar.
Faţă de considerentele mai sus expuse şi de faptul că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
În temeiul prevederilor art. 274 C. proc. civ., urmează ca recurenta Casa Judeţeană de Pensii Cluj să plătească intimatului U.Ş., suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 587 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 774/2006. Contencios. Anulare ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 789/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
