ICCJ. Decizia nr. 1017/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1017/2006
Dosar nr. 16.300/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 martie 2005, reclamanta L.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 14221/607 din 31 ianuarie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1576 din 3 octombrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate, pentru perioada noiembrie 1940 - 6 martie1945, începând cu data de 1 octombrie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză fac dovada că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost obligată, după cedarea Ardealului de Nord, să părăsească oraşul în care locuiau şi să urmeze regimentul în care tatăl ei era ofiţer activ, în oraşul Craiova.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. A susţinut recurenta că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că familia reclamantei locuia în Ardealul de Nord, anterior Dictatului de la Viena şi prin urmare, nu a fost dovedită persecuţia etnică.
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond, şi sub aspectul datei începând cu care urmează să se acorde reclamantei, drepturile solicitate, susţinând că acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, nu se poate face de la data cererii iniţiale, ci numai în raport cu data la care reclamanta a făcut dovada susţinerilor sale în faţa instanţei.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, cetăţenii români care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutaţi, refugiaţi sau expulzaţi, în altă localitate.
Dovada acestor împrejurări se poate face, conform art. 4 din HG nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor F.Z., N.Ş. şi C.Ş. rezultă că intimata-reclamantă locuia cu familia, în oraşul Oradea, unde tatăl ei era ofiţer activ şi de unde au fost obligaţi să se refugieze, ca urmare a situaţie create prin Dictatul de la Viena, în oraşul Craiova, unde tatăl intimatei a fost transferat la un alt regiment.
Martorii menţionaţi au cunoscut direct şi nemijlocit evenimentele relatate în declaraţiile lor şi, chiar au fost refugiaţi împreună cu familia reclamantei, în acelaşi oraş, cum este cazul martorului F.Z.
Cu privire la al doilea motiv de recurs este de menţionat că atâta vreme, cât intimata-reclamantă a făcut dovada susţinerilor sale, cu probele menţionate, este lipsită de relevanţă data la care aceste probe au fost administrate, lipsa unor dovezi concludente în dosarul comisiei fiind acoperită prin depunerea lor ulterior, în faţa instanţei de fond.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat situaţia de fapt în raport cu întregul material probator administrat în cauză şi, în baza rolului ei activ, astfel cum este reglementat prin art. 129 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1576 din 3 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1008/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1020/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
