ICCJ. Decizia nr. 768/2006. Contencios. Anulare act de control financiar. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 768/2006
Dosar nr. 1618/2005
nr. 6869/1/2005
Şedinţa publică din 8 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune în contencios administrativ, reclamanta SC E. SRL Strehaia a solicitat anularea deciziei nr. 346 din 29 octombrie 2004, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a procesului-verbal nr. 496 din 29 martie 2003, întocmit de Garda Financiară Mehedinţi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod eronat s-a reţinut în sarcina sa, obligaţia de a achita suma de 6.550.644.425 lei, reprezentând impozit pe profit, T.V.A., majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa nr. 102 din 14 martie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Strehaia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că hotărârea penală nu are autoritate de lucru judecat pentru instanţa învestită cu verificarea legalităţii procesului-verbal şi deciziei contestate, în cadrul căruia sunt analizate faptele persoanei juridice, şi nu ale unei persoane fizice (chiar dacă aceasta este administratorul persoanei juridice), fapte ce nu au făcut obiectul dosarului penal.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, SC E. SRL Slatina, care a motivat, în esenţă, că instanţa de fond avea obligativitatea, în baza rolului activ şi pentru stabilirea adevărului, să pună în discuţia părţilor, eventuale noi probatorii, care să conducă la stabilirea cuantumului exact al prejudiciului.
Recursul este nefondat.
Hotărârea penală invocat de recurentă, prin care s-a reţinut săvârşirea anumitor infracţiuni de către administratorul societăţii şi a fost obligat la despăgubiri civile, are autoritate de lucru judecat cu privire la existenţa infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia şi a vinovăţiei lui cu privire la faptă şi prejudiciu, în condiţiile în care instanţa civilă ar fi învestită cu o nouă acţiune pe latura civilă împotriva aceleiaşi persoane - administratorul societăţii reclamante.
Această hotărâre nu are autoritate de lucru judecat pentru instanţa învestită cu verificarea legalităţii procesului-verbal şi deciziei contestate, în cadrul căruia sunt analizate faptele persoanei juridice, şi nu ale unei persoane fizice (chiar dacă acesta este administratorul persoanei juridice), fapte ce nu au făcut obiectul dosarului penal.
Răspunderea penală şi civilă a administratorului trebuie analizată distinct de răspunderea fiscală a societăţii pe care o administrează, fără a fi exclusă, însă, şi posibilitatea ca răspunderea acestuia să înlăture răspunderea fiscală a societăţii.
Aşadar, numai în situaţia în care s-ar fi reţinut răspunderea administratorului pentru întreg prejudiciul produs bugetului de stat, urmare a infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat, această răspundere ar fi fost în măsură să înlăture răspunderea fiscală a societăţii, ceea ce nu s-a constatat în cadrul dosarului penal la care face referire recurenta.
Autoritatea de lucru judecat care rezultă din hotărârea penală, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, nu conduce la nelegalitatea actelor contestate.
În consecinţă, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E. SRL Strehaia împotriva sentinţei civile nr. 102 din 14 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 767/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 774/2006. Contencios. Anulare ordonanţă... → |
---|