ICCJ. Decizia nr. 1020/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1020/2006
Dosar nr. 4143/2005
nr. 30.772/1/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 decembrie 2005, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12.084 din 16 august 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 290/CA/2005 - PI din 31 octombrie 2005, a respins acţiunea, reţinând că, deşi recurentul a făcut dovada refugiului familiei sale din localitatea Calaţea, în localitatea Beiuş, nu a dovedit şi motivaţia etnică a schimbării domiciliului, ambele localităţi aflându-se, în perioada menţionată de reclamant, în administrarea autorităţilor române.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul, solicitând modificarea sentinţei atacate şi pe fond, admiterea acţiunii.
În motivele de recurs depuse în scris la dosar, recurentul a susţinut că sentinţa instanţei de fond este lipsită de temei legal, deoarece nu a ţinut seama de probele administrate în cauză, reţinând o situaţie de fapt contrar acestora.
Recursul este fondat şi urmează fi admis, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Dovada acestor împrejurări se poate face, conform art. 4 din HG nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora cu declaraţii de martor.
Întrucât înscrisurile oficiale lipsesc, aşa cum rezultă din răspunsurile primite de la autorităţi şi depuse în dosarul de fond, recurentul a făcut dovada cu declaraţiile autentificate ale martorilor G.P. şi F.N., atât a refugiului său, împreună cu familia, cât şi a persecuţiei etnice care l-a provocat.
Martorii au relatat împrejurările şi motivele refugiului familiei S., în perioada septembrie 1940 - septembrie 1944, din satul Calaţea, în localitatea Roşia Beiuş, precizând că au cunoscut direct faptele relatate, întrucât au fost refugiaţi în aceiaşi localitate, ca şi familia recurentului, G.P. fiind, pentru aceste motive, beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 şi 314 C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs şi va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamantul S.T., obligând, totodată, pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate, conform Legii nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.T. împotriva sentinţei nr. 290/CA/2005 - PI din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 12084 din 16 august 2005 a Casei Judeţene de Pensii Bihor.
Obligă pe pârâtă să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1940 - septembrie 1944, începând cu data de 1 iulie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1017/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1028/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
