ICCJ. Decizia nr. 789/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 789/2006
Dosar nr. 4247/2005
nr. 30.841/1/2005
Şedinţa publică din 8 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data 15 septembrie 2005, reclamantul V.M. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că Ordinul nr. II/01597 din 30 aprilie 1991 nu a produs efecte juridice în perioada 1991 - 1997, întrucât i-a fost comunicat doar la 14 august 1997.
Reclamantul a mai cerut acordarea gradului imediat următor şi obligarea pârâtului la repararea prejudiciului, constând în drepturi salariale, gradaţii şi contravaloarea drepturilor de echipament.
Prin sentinţa nr. 48 din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia puterii de lucru judecat şi a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt întrunite cerinţele art. 1201 C. civ. şi, respectiv, art. 166 C. proc. civ., privind tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, în raport cu sentinţa nr. 76/1999 a Curţii de Apel Piteşti, irevocabilă prin Decizia nr. 1765/2002, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul V.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de fond, că există autoritate de lucru judecat.
În prima cauză soluţionată irevocabil în anul 2002, a avut calitate de pârât, Ministerul de Interne, în timp ce în prezentul litigiu parte este Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Reclamantul a mai susţinut şi că obiectul celor două cauze este diferit, în sensul că la primul dosar a cerut anularea ordinului de trecere în rezervă, iar în cel de-al doilea, constatarea nulităţii absolute pentru perioada 30 aprilie 1991 - 14 august 1997, când actul nu a produs efecte juridice, nefiind comunicat.
Nici temeiul juridic al celor două litigii nu este acelaşi - a susţinut reclamantul, întrucât în cea de-a doua cauză a invocat nerespectarea altor texte din Regulamentul disciplinei militare, decât cele din primul dosar.
Prin întâmpinare, Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat respingerea recursului, întrucât în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată, tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, prin sentinţa nr. 76 din 3 iunie 1999, irevocabilă prin Decizia nr. 451 din 10 februarie 2000, s-a respins acţiunea, prin care reclamantul solicita anularea Ordinului nr. II/01597/1991, privind trecerea în rezervă şi obligarea la plata drepturilor salariale şi a daunelor morale, reţinându-se cu autoritate de lucru judecat, legalitatea actului administrativ contestat.
În materia contenciosului administrativ nu se face vreo diferenţiere între cauzele de nulitate absolută şi cele de nulitate relativă, persoana vătămată în drepturile sale putând cere anularea actului administrativ de autoritate emis cu nerespectarea prevederilor legale.
În consecinţă, în mod corect s-a reţinut identitatea de obiect, împrejurarea că în prezentul litigiu reclamantul a formulat încă două cereri, neavând relevanţă, fiind subsecvente solicitării principale privind legalitatea ordinului de trecere în rezervă.
Nu este fondată nici critica privind inexistenţa identităţii de cauză, cât timp în ambele litigii s-a invocat încălcarea aceluiaşi regulament privind disciplina miliară, iar în primul dosar s-a reţinut irevocabil legalitatea ordinului de trecere în rezervă, emis cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
Referitor la împrejurarea că în timp, titulatura instituţiei emitente a actului administrativ s-a schimbat, aceasta nu poate conduce la concluzia că nu există identitate de părţi, cât timp actualul Minister al Administraţiei şi Internelor a preluat toate atribuţiile fostului Minister de Interne.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.M. împotriva sentinţei civile nr. 76/F-C din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 782/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1001/2006. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
