ICCJ. Decizia nr. 1028/2006. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele fiscale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1028/2006
Dosar nr. 2809/2005
nr. 11617/1/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin întâmpinarea, formulată în baza art. 95 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi înregistrată la Curtea de Conturi a României, sub nr. 47.782 din 19 mai 2005, C.N.C.D. a solicitat anularea dispoziţiilor de la pct. 1 lit. a) şi b) şi de la pct. 5 din Decizia nr. 14 din 9 mai 2005, emisă de preşedintele Secţiei de Control Financiar Ulterior a Curţii de Conturi a României.
În primul capăt de cerere, C.N.C.D. a arătat că măsura dispusă prin pct. 1 lit. a) din Decizia contestată, respectiv înregistrarea în contul 02 „Active fixe necorporale", a sumei de 66.166.400 lei, reprezentând CD-ROM în format *ppt, este neîntemeiată, întrucât CD-ROM nu reprezintă un program informatic, ci este o componentă a activităţii de prestare de servicii, astfel că plata s-a făcut, în baza contractului nr. 2633 din 27 septembrie 2004, corespunzător acestei activităţi, iar factura şi procesul-verbal de recepţie au fost întocmite la valoarea totală a prestaţiei, această valoare fiind înregistrată în contabilitate, la momentul achitării contravalorii facturii.
În al doilea capăt de cerere, C.N.C.D. a susţinut că măsura dispusă prin pct. 1 lit. b) din Decizia contestată, respectiv înregistrarea sumei de 38.017.708,8 lei, reprezentând bunuri scoase din evidenţa contabilă şi existente faptic în patrimoniul instituţiei, este netemeinică, întrucât din procesul-verbal de casare a bunurilor rezultă că acestea nu mai sunt în stare de funcţionare, fiind sparte, rupte sau defecte, chiar dacă ele fizic sunt în unitate.
În al treilea capăt de cerere privitor la constituirea fondului de premiere, C.N.C.D. a susţinut că, în actul de control, pe de o parte, nu se face referire la valoarea sumelor plătite nelegal în anul 2004 şi a căror recuperare s-a dispus, iar, pe de altă parte, nu s-a observat că fondul de salarii înscris în statele de plată este mai mic decât cheltuielile cu salariile aferente personalului contractual şi funcţionarilor publici, cu încadrarea în fondurile aprobate prin buget. În aceeaşi privinţă, C.N.C.D. mai susţine că statele de funcţii au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale.
Prin Decizia nr. 976/2005, Curtea de Conturi a României a admis în parte întâmpinarea formulată de C.N.C.D. şi a înlăturat pct. 5 alin. (4) din Decizia nr. 14 din 9 mai 2005, referitor la „Recuperarea sumelor plătite fără bază legală în anul 2004, conform prevederilor Legii nr. 53/2003, modificată prin Legea nr. 480/2003 şi Legea nr. 541/2003", menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei respective.
Curtea de Conturi a României a reţinut, în privinţa primului capăt de cerere, că înregistrarea direct pe cheltuieli materiale şi servicii, a valorii totale a contractului nr. 2633 din 27 septembrie 2004, este contrară dispoziţiilor legii contabilităţii şi Planului de conturi pentru instituţii publice, întrucât patrimoniul ordonatorului de credite a fost diminuat nereal prin contravaloarea activelor corporale reprezentând rezultatul acţiunii de cercetare, iar contravaloarea acestor active este de 66.166.400 lei.
În privinţa bunurilor scoase din evidenţa contabilă şi existente faptic în patrimoniul instituţiei, Curtea de Conturi a României a menţinut aspectele confirmate de reprezentanţii ordonatorului de credite.
În privinţa pct. 5 din Decizia contestată, Curtea de Conturi a României a reţinut că plata unor sume necuvenite ori nedatorate şi inacţiunea în ceea ce priveşte recuperarea acestora, atrage răspunderea civilă delictuală a ordonatorului de credite, printr-o acţiune în justiţie, conform procedurilor specifice în această materie.
Împotriva deciziei nr. 976/2005 a Curţii de Conturi a României a declarat recurs, C.N.C.D., întemeiat pe prevederile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Se susţine că au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 82/1991, cu privire la înregistrarea în contul 602, „obiecte de inventar în folosinţă, a sumei de 38.017.708,8 lei reprezentând bonuri scoase din evidenţa contabilă şi existente faptic în patrimoniul C.N.P.C.D.".
Cu privire la constituirea fondului de premieri se arată că acesta a fost determinat corect, fiind la aprecierea managerului instituţiei.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Prin OUG nr. 117/2003 a fost preluată activitatea jurisdicţională şi personalul instanţelor Curţii de Conturi, de către instanţele judecătoreşti.
Aşa fiind, la data de 6 iulie 2005, când a fost pronunţată Decizia nr. 976, Curtea de Conturi numai era competentă să soluţioneze pricini.
Ca urmare, se va admite recursul declarat şi se va casa Decizia atacată.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 298 din acelaşi cod, în vederea respectării dublului grad de jurisdicţie, cauza va fi trimisă, pentru competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.C.D. împotriva deciziei nr. 976/2005 a Curţii de Conturi a României.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de ontencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1020/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 103/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
