ICCJ. Decizia nr. 1026/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1026/2006
Dosar nr. 4535/1/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 5 decembrie 2005, reclamantul B.G. a solicitat să se constate nelegalitatea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu cuprinse în Legea nr. 303/2004, privind Statutul magistraţilor, precum şi suspendarea dosarului de fond, până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 30/CA/2006 - PI din 16 februarie 2006, a admis excepţia invocată şi a constatat că dispoziţiile art. 24 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, referitoare la pensiile de serviciu, aprobate prin HG nr. 1275/2005 şi cele din Anexa nr. 1 la aceste norme, referitoare la menţiunea „optez pentru pensia cea mai avantajoasă", sunt nelegale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prevederile art. 24 din normele menţionate nu se regăsesc nici în Legea nr. 303/2004, privind Statutul magistraţilor şi nici în cuprinsul Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii, fiind, prin urmare, o adăugare la lege. S-a considerat, de asemenea, o lipsă a acestor dispoziţii, faptul că nu reglementează criteriile care determină încadrarea într-un anumit sistem de pensii, prin alegerea dintre mai multe posibilităţi şi nici sancţiunea aplicabilă pentru nerespectarea obligaţiei de a aduce la cunoştinţa diverselor sisteme, forma de pensie pentru care s-a optat.
S-a mai reţinut că nici sintagma „Optez pentru pensia cea mai avantajoasă", din Anexa nr. 1 a Normelor, nu îşi găseşte corespondent în prevederile legilor menţionate şi s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 18 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, care prevăd posibilitatea, pentru magistraţii militari, de a opta între pensia de serviciu şi pensia militară de serviciu.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, pârâţii Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi Ministerul Justiţiei, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate invocată de reclamant.
Recurenţii au susţinut, în esenţă, că magistraţii beneficiază prin Legea nr. 303/2004, de un drept special, şi anume, pensia de serviciu, care reprezintă diferenţa dintre 80% din media venitului brut pe ultimele 12 luni şi pensia cuvenită magistraţilor, diferenţă ce se achită din bugetul de stat, în timp ce restul pensiei se suportă din sumele vărsate în sistemul asigurărilor sociale.
Pe cale de consecinţă, aşa cum sumele achitate acestui din urmă sistem se regăsesc în pensia magistratului, nu se poate vorbi de privarea acestuia de dreptul la sumele vărsate cu titlu de contribuţie la sistemul de asigurări şi prin urmare, de nelegalitatea art. 24 din Normele metodologice de aplicare a legii.
S-a mai susţinut că art. 24 din norme trebuie analizat în raport şi cu dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, care enumeră sistemele de asigurări sociale ce sunt avute în vedere la stabilirea pensiei pentru vechime în magistratură.
Referitor la expresia cuprinsă în Anexa nr. 1 din norme: „Optez pentru pensia cea mai avantajoasă", s-a apreciat că raţiunea ei este aceea de a proteja beneficiarul, prin posibilitatea unei asemenea opţiuni şi s-au invocat dispoziţiile art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, privind dreptul judecătorilor militari de a opta între pensia de serviciu şi cea militară de serviciu, concluzionându-se că nici această sintagmă nu poate fi considerată nelegală.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 24 din norme, aprobate prin HG nr. 1275/2005, „Dacă vechimea în magistratură se obţine prin însumarea unor perioade realizate în sisteme de asigurări sociale diferite, care, potrivit legii, constituie vechime în magistratură, pensia de serviciu se acordă persoanei îndreptăţite, la cererea acesteia, numai de un singur sistem.
În acest caz, în vederea evitării unei eventuale fraude, instituţia care stabileşte şi plăteşte drepturile de pensie de serviciu, va înştiinţa despre acest fapt, celelalte sisteme în care beneficiarul a realizat stagii de cotizare sau vechime în serviciu".
Faţă de prevederile referitoare la pensia de serviciu a magistraţilor, această prevedere este necesară şi în conformitate cu legea, o persoană neputând beneficia de două pensii.
În mod greşit instanţa de fond a opinat în sens contrar, arătând doar că Legea nr. 303/2004 nu reglementează o asemenea opţiune.
Articolul contestat nu adaugă la lege, ci face vorbire de pensia de serviciu, dar şi de pensia realizată în sistemul de asigurări sociale, consacrând vocaţia magistratului la ambele categorii de pensii.
Instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, conform cărora „Partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul public de asigurări sociale, se suportă din bugetul de stat".
Totodată, potrivit art. 17 din norme: „Casa teritorială de pensii emite o singură decizie de pensie, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum şi diferenţa dintre cele două pensii care urmează a fi suportată de la bugetul de stat. Această diferenţă urmează a fi evidenţiată distinct şi în fişa pentru evidenţa drepturilor băneşti ale pensionarului".
Rezultă, aşadar, că dispoziţiile mai sus arătate sunt derogatorii de la Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, instituind un regim juridic special de pensionare a magistraţilor, fără, însă, a-i exclude de la categoriile de pensii recunoscute de sistemul public de pensii.
În contextul aceloraşi prevederi, pentru partea din pensia de serviciu care se suportă din bugetul asigurărilor sociale, se aplică toate principiile şi prevederile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, iar intimatul-reclamant nu poate solicita în plus faţă de această pensie, o altă pensie din sistemul public, care să fie suportată din fondul de asigurări sociale.
În concret, cuantumul pensiei din sistemul public, cuvenită magistratului, se stabileşte cu luarea în considerare a întregii perioade de cotizare la sistemul asigurărilor sociale, deci şi a perioadei care constituie vechime în magistratură.
În condiţiile stabilite de Legea nr. 303/2004, republicată, magistraţii beneficiază de un drept special, constând în pensia de serviciu.
Prevederea cuprinsă în art. 24 din norme, contestat în cauză, are în vedere situaţia în care vechimea în magistratură se obţine prin însumarea unor perioade realizate în sisteme de asigurări sociale diferite, iar la art. 86 din Legea nr. 303/2004 sunt reglementate expres perioadele care constituie vechime în magistratură, realizate în sisteme de asigurări sociale diferite.
În aceste condiţii apare ca nefundamentat argumentul instanţei, în sensul că art. 24 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, republicată, aprobată prin HG nr. 1275/2005, nu are corespondent în lege.
Nici dispoziţia cuprinsă la Anexa nr. 1 din norme: „optez pentru pensia cea mai avantajoasă" nu poate fi apreciată ca nelegală, raţiunea acestei prevederi constând în protejarea interesului beneficiarului, în sensul că obligă casele de pensii să asigure în plată cuantumul pensiei mai avantajoase.
Având în vedere cele mai sus expuse, se vor admite ambele recursuri, se va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate invocată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 30/CA/2006 - PI din 16 februarie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi respinge excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul B.G., privind art. 24 din Normele aprobate prin HG nr. 1275/2005, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1021/2006. Contencios. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 1030/2006. Contencios. Pretenţii. Recurs → |
|---|
