ICCJ. Decizia nr. 1030/2006. Contencios. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1030/2006
Dosar nr. 3383/2005
nr. 13912/1/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
J.S., S.I., V.D., B.P., C.D., I.E., C.G., OG, B.S., L.N., M.M., N.Ş., T.M., S.V., P.V., I.I., U.T., Z.N., M.P., L.M., G.D.V., N.V., P.C., N.N., D.V. şi S.G. au chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând:
- obligarea primilor doi pârâţi, la restituirea sumelor de bani reprezentând sporul de vechime totală în muncă, calculate şi reţinute în mod ilegal pe perioada decembrie 2001 - decembrie 2004, sume ce urmează a fi actualizate corespunzător evoluţiei ratei inflaţiei până la data efectuării plăţii;
- obligarea ultimului pârât, ca în calitate de creditor principal de credite să includă în bugetul pe anul 2005, sumele de bani necesare efectuării plăţii.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că îndeplinesc sau au deţinut funcţii de procuror militar la secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi respectiv, la Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel.
Prin dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 s-au acordat atât magistraţilor, cât şi personalului auxiliar, sporul de vechime în muncă, pe tranşe, variind între 5 - 25%.
În conformitate cu dispoziţiile art.18 C. muncii, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţării sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, manifestări de subiectivism, abuz sau arbitrări. Cât priveşte dreptul derivând dintr-un raport juridic de muncă, au precizat că el este apărat şi de prevederile art. 38 din Constituţie.
S-a susţinut, de asemenea, că sporul de vechime în muncă a fost acordat prin Legea nr. 50/1994, şi că prin OG nr. 83/2000, vechimea în muncă nu a mai fost prevăzută, dar nici nu s-a abrogat art. 33 din Legea nr. 50/1991, republicată, care reglementa acest drept, atât pentru magistraţi, cât şi pentru personalul auxiliar, dovadă în acest sens fiind faptul că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în baza aceluiaşi text legal.
În fine, reclamanţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, introduse prin OG nr. 83/2000.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1216 din 17 martie 2005, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a acestei din urmă instanţe, prin sentinţa civilă nr. 1282 din 29 iunie 2005, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, reţinând că reclamanţii nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, toţi reclamanţii.
Ei au susţinut că în mod greşit prima instanţă a stabilit natura litigiului, ca fiind un litigiu de contencios administrativ, deoarece prin acţiunea introdusă au solicitat obligarea pârâţilor la restituirea unor sume de bani calculate şi reţinute în mod ilegal din drepturile salariale, pe perioada decembrie 2001 - decembrie 2004, în cuantum actualizat.
Că în realitate, este vorba de un litigiu de muncă a cărui soluţionare, în primă instanţă, revine instanţei de judecată sesizată iniţial, iar nu curţii de apel, ca instanţă de contencios administrativ.
Critica este întemeiată.
Cum deja s-a arătat, prin acţiunea introdusă, reclamanţii J.S., S.I., V.D. ş.a., procurori militari sau persoane care au deţinut această funcţie, au învestit Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, cu o cerere de chemare în judecată, solicitând obligarea Ministerul Apărării Naţionale, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Ministerului Finanţelor Publice, la restituirea unei sume de bani reprezentând sporul de vechime totală în muncă, calculate şi reţinute în mod ilegal pe perioada decembrie 2001 - decembrie 2004, în cuantumul actualizat cu rata inflaţiei până la data efectuării plăţii.
Cu un asemenea conţinut, acţiunea nu este de natură fiscală, în condiţiile în care nu se constată în cauză un act, o decizie sau o dispoziţie de impunere, în sensul Codului de procedură fiscală şi nici potrivit legii contenciosului administrativ atunci în vigoare.
Litigiului dintre părţi nu-i sunt aplicabile nici prevederile art. 42 din OUG nr. 177/2002, de vreme ce reclamanţii nu au contestat prin acţiunea lor, „stabilirea" drepturilor salariale, ci afirmă că se consideră prejudiciaţi prin faptul neplăţii integrale a acestora, drepturi cuvenite în temeiul normelor legale aplicabile în materie.
În lipsa unor prevederi cuprinse în legi speciale, cauzei îi sunt incidente dispoziţiile de drept comun în materia raporturilor juridice de muncă. În acest sens, prin prevederile art. 295 alin. (2) C. muncii, s-a stabilit că dispoziţiile sale se aplică cu titlu de drept comun, şi acelor raporturi juridice de muncă ce nu se întemeiază pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa, cu trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de J.S., S.I., V.D., B.P., C.D., I.E., C.G., OG, B.S., L.N., M.M., N.Ş., T.M., S.V., P.V., I.I., U.T., Z.N., M.P., L.M., G.D.V., N.V., P.C., N.N., D.V. şi S.G. împotriva sentinţei civile nr. 1282 din 29 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1026/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 104/2006. Contencios. Anulare ordonanţă... → |
|---|
