ICCJ. Decizia nr. 1021/2006. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1021/2006
Dosar nr. 1835/2005
nr. 7732/1/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 143 din 10 mai 2002, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.M.R. SA Bals şi a anulat procesul-verbal nr. 2688 din 31 august 2001, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt şi Decizia nr. 1866 din 2 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, exonerând reclamanta de plata sumelor aferente Fondului special pentru susţinerea învăţământului de stat, precum şi a majorărilor de întârziere aferente Fondului special pentru protecţia şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1784 din 18 martie 2005, a respins recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi a menţinut hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare, recurenţii-pârâţi, invocând dispoziţiile art. 318, prima teză C. proc. civ.
Contestatorii au susţinut că Decizia contestată este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul că, deşi intimatul a contestat în cererea adresată instanţei de fond, pct. 5.1 şi 5.2 din cap. III al procesului-verbal nr. 2688 din 31 august 2001, atât Curtea de Apel Craiova, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au anulat în totalitate actul administrativ menţionat.
Critica este neîntemeiată.
Contestaţia în anulare, astfel cum este reglementată în Codul de procedură civilă, este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Contestatorii şi-au întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., invocând „greşeala materială" în soluţionarea recursului.
Potrivit acestei dispoziţii procedurale, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale".
Noţiunea de „greşeală materială" are în vedere, cum constant s-a stabilit în practica judiciară, erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor (spre exemplu, respingerea greşită a unui recurs, ca tardiv sau anularea greşită, ca netimbrat).
În speţă, ceea ce invocă contestatorii, nu este o „greşeală materială", în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., ci o presupusă greşeală de judecată care, aşa cum s-a arătat, nu poate face obiectul unei contestaţii în anulare.
În consecinţă, în raport cu considerentele expuse şi faţă de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva deciziei nr. 1784 din 18 martie2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1019/2006. Contencios. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 1026/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
