ICCJ. Decizia nr. 1016/2006. Contencios. Recurs la declinare de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1016/2006
Dosar nr. 3773/2005
nr. 15464/1/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1496/2005, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Z.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii este de natură civilă, astfel încât s-a declinat competenţa de soluţionare a pricinii, în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, recurentul Z.G., criticând-o ca nelegală, întrucât greşit prima instanţă a considerat că acest litigiu nu intră în sfera dreptului administrativ şi l-a declinat, pentru soluţionare, judecătoriei.
S-a apreciat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, vis-a-vis de natura raporturilor juridice şi de autoritatea administrativă, care a refuzat să-i rezolve petentului, o cerere referitoare la un drept legitim.
Recursul este fondat şi va fi admis.
Art. 1 al Legii nr. 554/2004 prevede că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente".
Recurentul-reclamant a depus la Ministerul Justiţiei, o cerere privitoare la rezolvarea unui drept legitim al său, respectiv dreptul de a cumpăra locuinţa de serviciu, drept prevăzut de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 579/2004.
La această petiţie, recurentul nu a primit răspuns, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune, adresa primită din partea intimatului-pârât, neputând ţine loc de răspuns, în sensul Legii nr. 554/2004.
Prin urmare, instanţa curţii de apel a apreciat greşit că în speţă este vorba despre raporturi juridice aparţinând dreptului civil, când de fapt recurentul s-a plâns tocmai pentru lezarea de către o autoritate administrativă, a unui drept legitim, prin refuzul nejustificat de a i se răspunde la cererea sa.
În speţă, suntem în prezenţa contenciosului administrativ subiectiv, întemeiat pe un interes legitim, care a fost vătămat ca urmare a nesoluţionării în termen a unei cereri.
Faţă de aceste considerente, conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi ale art. 3 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de Z.G. şi va casa sentinţa atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, pentru continuarea judecăţii litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Z.G. împotriva sentinţei civile nr. 1496 din 19 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1015/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1018/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
