ICCJ. Decizia nr. 1037/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1037/2006
Dosar nr. 3657/2005
nr. 15002/1/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 iulie 2005, I.C. a solicitat ca, în contradictoriu cu Direcţia Generală de Paşapoarte, să se dispună anularea actelor administrative emise de S.E.I.P. Suceava, prin care împotriva sa a fost luată măsura restrictivă de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului pe o perioadă de 5 ani, redusă ulterior la 2 ani, ca nelegale.
În subsidiar, a cerut reducerea acestei perioade, la limita minimă de 1 an.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că datorită imposibilităţii de a găsi un loc de muncă în ţară, a plecat în Belgia, unde a lucrat, dar întrucât nu a obţinut viza de şedere din partea statului respectiv, a fost returnat în România, iar paşaportul i s-a reţinut de către organele poliţiei de frontieră.
A precizat, totodată, că măsura restrictivă luată este excesivă, de vreme ce pe teritoriul belgian nu a săvârşit nici un fel de abateri care să aducă atingere intereselor vreunui stat.
Prin sentinţa civilă nr. 318 din 21 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, în sensul că a anulat actul administrativ nr. 211/760683/2005, emis de către Direcţia Generală de Paşapoarte.
De asemenea, a redus durata măsurii restrictive aplicate reclamantului, pe o perioadă de 2 ani, cu începere de la data de 5 februarie 2004.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, întrucât „fapta comisă nu este de o gravitate majoră" şi nici nu a produs o consecinţă cu efecte negative, astfel că se justifică cererea lui I.C., pentru reducerea duratei sancţiunii pe o perioadă de 2 ani.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Recurenta a susţinut că în mod greşit, prima instanţă a admis acţiunea, de vreme ce s-a dovedit cu probele administrate, că intimatul-reclamant a fost returnat atât din Germania, cât şi din Belgia, în baza acordurilor de readmisie încheiate cu aceste ţări.
Pe de altă parte, curtea de apel a ignorat împrejurarea că fapte de natura celor comise de I.C. se răsfrâng asupra unei întregi comunităţi, afectând negativ regimul juridic care se aplică cetăţenilor români, de către statele occidentale.
În sfârşit, au fost nesocotite prevederilor legale în vigoare, care reglementează materia, precum şi condiţiile ce trebuie îndeplinite de către cetăţenii români care călătoresc în spaţiul Schengen.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 lit. e) din OG nr. 65/1997, privind regimul paşapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998, cu modificările şi completările ulterioare, cetăţeanului român i se poate refuza temporar, eliberarea paşaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci când persoana a fost returnată în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state, indiferent de motive.
În speţă, cum deja s-a arătat, rezultă din înscrisurile depuse la dosar, că I.C. a fost returnat în mod repetat din străinătate (Germania şi Belgia), în baza unor asemenea acorduri de readmisie.
Măsura dispusă iniţial împotriva lui a fost redusă ulterior de autoritatea publică pârâtă, de la 5 ani, la numai 2 ani, ca efect al admiterii contestaţiei formulate.
La stabilirea acelei durate s-au avut în vedere motivul returnării, dar şi limitele în cadrul cărora măsura restricţiei operează.
Totodată, s-a ţinut seama de contextul în care migraţia ilegală este de natură să greveze eforturile de integrare europeană ale României şi să genereze riscul reintroducerii obligativităţii vizelor pentru cetăţenii români care călătoresc în spaţiul Schengen.
Având în vedere că prima instanţă a ignorat toate aceste împrejurări şi prin sentinţă a admis, totuşi acţiunea, urmează a se dispune admiterea recursului.
Pe cale de consecinţă, va fi modificată hotărârea şi în fond, respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva sentinţei civile nr. 318 din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa civilă atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul I.C., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1032/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1042/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
