ICCJ. Decizia nr. 106/2006. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 106/2006
Dosar nr. 1183/2005
nr. 5141/1/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 18/F/2004, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC K. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia de Control Fiscal Braşov; a anulat Decizia nr. 132 din 12 mai 2004 şi a modificat procesul-verbal nr. 212 din 22 martie 2004, încheiat de organele de control ale Direcţiei de Control Fiscal Braşov, în sensul că reclamanta datorează bugetului de stat, următoarele sume: 1. impozit pe profit : 1.437.874.960 lei; 2. majorări impozit pe profit: 1.688.849.324 lei; 3. penalităţi impozit pe profit: 245.782.171 lei; 4. T.V.A. de plată: 1.571.226.502 lei; 5. majorări şi penalităţi T.V.A.: 0 lei; 6. impozit venit din dobânzi: 37.994.462 lei; 7. majorări impozit venit din dobânzi: 44.336.896 lei; 8. penalităţi impozit venit din dobânzi:7.968.468 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că atâta vreme, cât procedura administrativ-fiscală pe care se întemeiază acţiunea, nu este o procedură jurisdicţională specială, o retrimitere a pricinii la organul administrativ, pentru a se judeca fondul contestaţiei, este lipsită de fundament juridic, motiv pentru care prima instanţă a analizat pe fond pricina.
S-a apreciat că potrivit expertizei efectuate, reclamanta datorează o parte din sume, bugetului de stat, astfel încât acţiunea a fost admisă doar în aceste limite.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De asemenea, s-a criticat sentinţa, şi referitor la dreptul opţional al reclamantei-intimate de a solicita direct instanţei de contencios, anularea unor acte administrative, respectiv Decizia nr. 132/2004, emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi procesul-verbal de control întocmit de Direcţia de Control Fiscal Braşov.
Recursul este fondat şi va fi admis.
Examinând cererea, conform dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine în fapt următoarele:
Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres parcurgerea procedurii prealabile de către partea care se consideră vătămată într-un drept al său prevăzut de lege, printr-un act administrativ.
La alin. (2) al textului mai sus invocat se arată că dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile, şi în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru aceasta.
În speţă, reclamanta a optat în alegerea procesului jurisdicţional administrativ şi în mod normal ar fi trebuit să parcurgă întreaga procedură, aşteptând soluţionarea pe fond de către organul jurisdicţional.
Este fără putinţă de tăgadă că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cât şi cele ale Codului de procedură fiscală, legi care concură în speţă, tratând greşit concursul acestora şi apreciind netemeinic, în ceea ce priveşte calitatea acestor legi, respectiv care este legea generală şi care este aceea specială.
Numai după dezlegarea acestei chestiuni de ordin procedural, s-ar fi putut stabili cadrul procesual al desfăşurării litigiului de faţă şi modul în care partea se putea adresa instanţei competente.
În cauză, organul administrativ a dispus suspendarea pronunţării în procedura necontencioasă a contestaţiilor formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal nr. 212/2004, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală. Deci, organul jurisdicţional nu s-a pronunţat pe fondul contestaţiei, astfel că instanţa de fond greşit a invocat dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie, întrucât acest text nu se referă la dispoziţiile legale care prevăd o procedură administrativă prealabilă fără caracter jurisdicţional.
Atât Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cât şi Legea nr. 554/2004, cât prevederile art. 174-187 C. proCod Fiscal, nu instituie jurisdicţii speciale administrative în sensul dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.
Prin urmare, procedura administrativă este obligatorie, şi nu facultativă, astfel cum greşit a apreciat instanţa de fond, păşind la soluţionarea pricinii în fondul ei.
De asemenea, procedura stabilită de C. proCod Fiscal în art. 183, prevede posibilitatea suspendării procedurii de soluţionare a contestaţiei, judecarea cauzei în alte condiţii de către instanţa de contencios însemnând încălcarea dispoziţiilor art. 109 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că în speţă procedura prealabilă este imperios necesară, instanţa de judecată neputând păşi la soluţionarea în fond a cauzei, înainte ca organul administrativ competent să soluţioneze contestaţia pe fondul ei.
Aşa fiind, se va admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi se va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 18/F din 15 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 100/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 136/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
