ICCJ. Decizia nr. 1101/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1101/2006
Dosar nr. 453/1/2006
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 noiembrie 2003, reclamanta A.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 4503 din 17 septembrie 2003 a Casei Judeţene de Pensii Satu Mare şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască statutul de refugiat şi beneficiul drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că părinţii săi, din cauza persecuţiilor etnice declanşate după ocuparea Transilvaniei de Nord, de către regimul horthyst, au fost nevoiţi să se refugieze în localitatea Amaţi, lăsând în teritoriul ocupat, toate bunurile lor, fiind nevoiţi să plece doar cu câteva lucruri de strictă necesitate. Reclamanta a mai arătat că în aceste condiţii vitrege, de refugiu, pe motive etnice, a trăit întreaga familie, părinţi şi copii.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 36/CA/2004 - P.I. din 19 ianuarie 2004, a respins acţiunea reclamantei, reţinând, în esenţă, pe de o parte, că nu rezultă din nici o probă că din cauza persecuţiei etnice, reclamanta ar fi fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că, deşi s-a amânat judecarea pricinii, pentru suplimentarea probaţiunii, reclamanta nu a prezentat alte probe.
Prin Decizia nr. 330 din 25 ianuarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de A.A. şi reţinând, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat în mod greşit temeiul de drept, respectiv art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, în loc de art. 1 lit. g) din aceeaşi ordonanţă, a casat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, în vederea lămuririi situaţiei de fapt, pe baza suplimentării probatoriului, în raport cu dispoziţiile legale aplicabile pricinii.
Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 135/CA/2005 - P.I. din 25 aprilie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 4503 din 17 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din probele administrate în cauză rezultă că în luna septembrie 1940, familia reclamantei a fost evacuată de către fostul proprietar maghiar, din casa în care locuia în Satu Mare, fiind persecutată etnic.
Prin Decizia nr. 4368 din 19 septembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 135/CA/2005 - P.I. din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a casat această hotărâre judecătorească şi pe fond, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că nu s-a dovedit existenţa persecuţiei etnice.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat cerere de revizuire, reclamanta A.A., susţinând că pe lângă probele administrate în cauză, depune înscrisuri noi pe care nu le-a avut la judecarea fondului şi a recursului, înscrisuri din care rezultă că atât fratele său, cât şi sora sa sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000, în cazul acestora reţinându-se existenţa persecuţiei etnice şi îndeplinirea condiţiilor art. 1 lit. g) din Legea nr. 189/2000, reclamanta fiind singura căreia nu i s-au recunoscut drepturile reparatorii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea de revizuire formulată în cauză este fondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere şi în cazul în care, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurarea mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, pe de o parte, că hotărârea a cărei revizuire se solicită (respectiv Decizia nr. 4368 din 19 septembrie 2005), este dată de o instanţă de recurs şi evocă fondul pricinii.
Pe de altă parte, se constată că hotărârea nr. 4504 din 14 martie 2006, a Casei Judeţene de Pensii Satu Mare, prin care s-a admis cererea fratelui reclamantei, de a i se acorda drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, reţinându-se situaţia prevăzută de art. 1 lit. g), îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că şi Decizia nr. 4349/2005, prin care a rămas definitivă şi irevocabilă sentinţa civilă nr. 136/CA/2005 - P.I. din 25 aprilie 2005, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Prin această decizie s-a menţinut sentinţa prin care fratelui revizuentei i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi prin care s-a reţinut, în esenţă, atât faptul evacuării, cât şi persecuţia pe motive etnice.
În plus, revizuienta a depus la dosarul cauzei, şi copia hotărârii nr. 31 din 30 ianuarie 2004 a Casei Judeţene de Pensii Brăila, prin care i s-au recunoscut F.N., sora sa, aceleaşi drepturi care, chiar dacă nu constituie un înscris nou, în înţelesul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., totuşi datorită conţinutului său şi în coroborare cu înscrisurile noi, nu este lipsit de semnificaţie în cauză.
Prin urmare, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se va admite cererea de revizuire, se va desfiinţa Decizia nr. 4368 din 19 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se va fixa termen pentru judecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de A.A. împotriva deciziei nr. 4368 din 19 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Desfiinţează Decizia atacată şi fixează termen la 8 iunie 2006, ora 9.00 pentru judecarea recursului, cu citarea părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1100/2006. Contencios. Revizuire. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 1108/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
