ICCJ. Decizia nr. 1109/2006. Contencios. Anulare Anexă la Hotărâre de Guvern nr. 15/2004. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1109/2006
Dosar nr. 3156/2005
nr. 13.002/1/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1274 din 28 iunie 2005, a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Neamţ, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi cu intervenientul în interes propriu Ministerul Apărării Naţionale, având ca obiect anularea dispoziţiilor anexei la hotărârea de Guvern, pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, referitoare la bunurile imobile care alcătuiesc baza materială a Sanatoriului de balneo - fizioterapie şi recuperare medicală „Dr. Dimitrie Cantemir" - Bălţăteşti, judeţul Neamţ.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a anulat Anexa nr. 4 la HG nr. 2062/2004, în ceea ce priveşte imobilele construcţii şi teren situate în comuna Bălţăteşti, judeţul Neamţ, (nr. M.F. 10.70.06; imobil 3432) şi a respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Ministerul Apărării Naţionale, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că apartenenţa la domeniul public al judeţului Neamţ, a imobilelor din staţiunea Bălţăteşti, judeţul Neamţ, era deja atestată, prin HG nr. 1356/2001, astfel încât, o hotărâre de Guvern ulterioară, emisă în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, se putea emite doar după realizarea procedurii prevăzute de art. 9 alin. (2) din lege.
Având în vedere că litigiul se poartă asupra apartenenţei imobilului la domeniul public al statului sau la domeniul public al judeţului Neamţ, instanţa a reţinut că cererea de intervenţie formulată în cauză este neîntemeiată, întrucât intervenientul a invocat numai un drept de administrare asupra imobilului.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs, pârâtul Guvernul României şi intervenientul în interes propriu, Ministerul Apărării Naţionale.
Recurentul-pârât Guvernul României a susţinut că hotărârea instanţei de fond s-a dat cu greşita aplicare a legii, întrucât reclamantul-intimat nu şi-a dovedit legitimarea procesuală activă, respectiv nu a demonstrat existenţa dreptului său vătămat şi legătura de cauzalitate dintre emiterea actului administrativ contestat şi această presupusă vătămare, după cum impun prevederile Legii nr. 29/1990.
S-a mai criticat hotărârea pronunţată, pentru a fi ignorat evoluţia regimului juridic al imobilului în litigiu, reţinând, astfel, în mod eronat că acest imobil ar fi fost inventariat pentru prima dată prin HG nr. 1356/2001.
Recurentul-intervenient Ministerul Apărării Naţionale, în interes propriu, la rândul său, a criticat sentinţa instanţei de fond, pentru greşita aplicare a legii, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a criticat hotărârea pronunţată, pentru necercetarea şi nesoluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul Guvernul României, ca şi nemotivarea respingerii cererii de intervenţie în interes propriu, formulată de Ministerul Apărării Naţionale.
Recurentul-intervenient, analizând actele şi hotărârile succesive emise cu privire la imobilul în discuţie, învederează că acesta nu a ieşit niciodată din domeniul public al statului, indicând că este de neînţeles atitudinea Guvernului care, pe baza propunerilor formulate de Consiliul Judeţean Neamţ, a adoptat HG nr. 1356/2001, privind atestarea domeniului public al judeţului Neamţ, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Neamţ, în care se prevedea că în domeniul public al judeţului Neamţ, intra şi sanatoriul Bălţeteşti.
În fine, intervenientul-recurent a mai arătat că de la preluarea în administrare a imobilului, a efectuat o serie de lucrări de reparaţii şi modernizări, consolidări, aspecte, însă, necercetate temeinic de către instanţa de fond.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale aplicabile în cauză, incluzând art. 304 şi 3041 C. proc. civ., cât şi prin prisma tuturor criticilor formulate de cele două recurente, Înalta Curte reţine că ambele recursuri sunt nefondate şi urmează a fi respinse, în considerarea celor în continuare arătate.
Astfel, Înalta Curte apreciază ca nefondată, critica, comună, de altfel, a celor două recurente, în sensul că instanţa de fond nu a analizat şi nu a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului-intimat Consiliul Judeţean Neamţ, corelativ cu nedovedirea de către această autoritate a legitimării sale procesuale.
Din considerentele hotărârii atacate şi din maniera în care instanţa de fond a analizat cererea reclamantului, precum şi evoluţia regimului juridic aferent imobilelor, construcţii şi teren situate în comuna Bălţăteşti, judeţul Neamţ, Înalta Curte reţine că practic, instanţa de fond a atins şi a soluţionat şi chestiunile legate de aspectul procedural învederat, în ciuda faptului că, strict tehnic-formal, nu s-a menţionat expres respingerea excepţiei invocate. De altfel, întreaga motivare a hotărârii de admitere a cererii reclamantului-intimat ilustrează, totodată, argumentele avute în vedere de instanţa de fond şi în sensul aprecierii că această autoritate are calitate procesuală activă şi şi-a demonstrat şi probat interesul în promovarea acţiunii de faţă.
În fine, cu privire la acest aspect, este de menţionat şi împrejurarea că reclamantul-intimat, astfel cum a stabilit, de altfel, şi instanţa de fond, a dovedit interesul în promovarea acţiunii de faţă, tinzând evident la păstrarea atestării apartenenţei imobilelor în discuţie, la domeniul public al judeţului Neamţ, conform HG nr. 1356/2001, şi nu la inventarierea lor în domeniul public al statului, cum s-a procedat prin HG nr. 15/2004 şi apoi prin HG nr. 2060/2004 (care a abrogat HG nr. 15/2004).
Nefondate sunt şi criticile vizând greşita aplicare a legii în soluţionarea cauzei, câtă vreme instanţa de fond, analizând succesiunea actelor normative emise în cauză, referitor la bunurile indicate, corect a stabilit că ulterior emiterii HG nr. 1356/2001, privind atestarea domeniului public al judeţului Neamţ, în care s-a inclus şi staţiunea Bălţăteşti, în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, hotărârea care nu a fost contestată, nu s-a mai respectat procedura prevăzută de art. 9 alin. (2) a aceluiaşi act normativ, pentru a se inventaria imobilul, din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, în domeniul public al statului. În raport cu aceste prevederi legale, s-a apreciat că prin HG nr. 15/2004 şi respectiv HG nr. 2060/2004, rămasă în vigoare, s-a procedat nelegal la inventarierea în domeniul public al statului, a unor bunuri aflate inventariate deja în domeniul public al judeţului Neamţ.
În fine, Înalta Curte apreciază că este nefondată, şi critica recurentei-interveniente, vizând nemotivarea şi greşita respingere a cererii de intervenţie în interes propriu, câtă vreme, după cum a şi indicat instanţa de fond, intervenienta a invocat numai un drept de administrare, într-un litigiu având ca obiect apartenenţa imobilului la domeniul public al judeţului Neamţ, respectiv al statului.
În considerarea celor mai sus arătate, apreciind că toate criticile recurentelor, împreună examinate, sunt nefondate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă recursurile de faţă, cu consecinţa menţinerii, ca legală şi temeinică, a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 1274 din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1108/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1110/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de... → |
|---|
