ICCJ. Decizia nr. 1098/2006. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1098/2006
Dosar nr. 3523/2005
nr. 14470/1/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra contestaţia în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2005, contestatorul R.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 5153 din 25 octombrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei arată că instanţa a dat hotărârea, cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9 şi 10, art. 101 alin. (1) şi (5), art. 104, art. 284 alin. (1), art. 301 şi art. 310 C. proc. civ., considerând că nu s-au avut în vedere toate detaliile la calcularea termenului de depunere a recursului.
Mai arată că recursul l-a promovat în termen legal, pentru că termenul final de depunere a recursului era 15 decembrie 2003, iar acesta a depus recursul, la Oficiul poştal, la 11 decembrie 2003 şi a fost trimis de Curtea Supremă de Justiţie, la Curtea de Conturi, la 15 decembrie 2003.
Susţine că termenul legal de depunere a recursului era de 19 zile, conform prevederilor art. 104 C. proc. civ., iar art. 302 din cod stabileşte că nulitatea nu e impusă ca un act imperativ, ci ca o procedură şi că în cauză s-a creat o situaţie de excepţie, prin aceea că instanţa Curţii de Conturi a menţionat în hotărâre recurarea acesteia la Curtea Supremă de Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.
Analizând contestaţia în anulare de faţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Contestatorul a formulat contestaţia împotriva deciziei nr. 5153 din 25 octombrie 2005, prin care s-a respins o altă contestaţie în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2256 din 5 aprilie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată, reţinându-se că Decizia nr. 534/2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, a fost recurată tardiv.
În cauza de faţă trebuie stabilit dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 317 C. proc. civ., referitoare la Decizia atacată cu contestaţia în anulare, şi anume, cea prin care s-a respins anterioara contestaţie în anulare, ca nefondată.
Art. 317 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă".
Iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că poate fi totuşi primită contestaţia, pentru motivele arătate în alin. (1), „în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins, pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins, fără ca el să fi fost judecat în fond".
În ce priveşte cele două motive de contestaţie prevăzute de alin. (1) al art. 317 C. proc. civ., chiar dacă au fost invocate ca motive ale prezentei contestaţii, nu se constată nici că nu s-ar fi îndeplinit legal procedura de citare cu contestatorul, în ziua când s-a judecat contestaţia în anulare atacată cu prezenta contestaţie în anulare şi nici nu s-a pronunţat Decizia respectivă, cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Referitor la dispoziţiile art. 2 al art. 317 C. proc. civ., motivele de la alin. (1) nu au fost invocate prin cererea de recurs, dar nici prin contestaţia în anulare anterioară.
Prin contestaţia în anulare contestată s-a reţinut că recursul formulat împotriva deciziei nr. 534/2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, s-a declarat tardiv, astfel că în această contestaţie în anulare nu se mai poate pune din nou în discuţie o astfel de problemă, existând deja două hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a stabilit în acelaşi sens.
Pentru considerentele arătate mai sus, reţinându-se că nu este fondată contestaţia în anulare, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de R.I. împotriva deciziei nr. 5153 din 25 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1096/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1099/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
