ICCJ. Decizia nr. 1113/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1113/2006
Dosar nr. 3138/2005
nr. 12.930/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 192 din 6 iulie 2005, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul O.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, având ca obiect obligarea pârâtului de a pune la dispoziţie, spaţiu în Palatul de Justiţie Miercurea Ciuc, în vederea desfăşurării activităţii avocaţilor, repartizarea uneia din camerele 2, 3 sau 11, Baroului Harghita şi reclamantului sau să se procedeze la reorganizarea repartiţiei spaţiilor, în raport cu dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 51/1995.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat, întrucât prin sentinţa nr. 124 din 11 aprilie 2005, pronunţată tot de către secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Târgu Mureş, a fost respinsă, ca tardiv formulată, o primă acţiune a reclamantului, având părţi, obiect şi cauză identice cu prezenta cerere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul O.F.
În esenţă, prin motivele de recurs formulate, reclamantul-recurent a criticat aplicarea de către instanţa de fond, a prevederilor art. 1201 C. civ., pe baza cărora a reţinut, de altfel, şi autoritatea de lucru judecat, în raport cu o hotărâre judecătorească anterioară, care, însă, nu a rezolvat fondul litigiului dintre părţi.
Recurentul a arătat că potrivit practicii mai vechi, dar rămasă neschimbată a Înaltei Curţi (a se vedea Decizia civilă nr. 615/1954), pentru a exista autoritate de lucru judecat, în sensul art. 1201 C. civ., este necesar ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi rezolvat în fond procesul dintre părţi, ceea ce nu este cazul său, întrucât o primă acţiune i-a fost respinsă pentru consideraţiuni procedurale, fără a se fi tranşat fondul litigiului dintre părţi.
Recursul este fondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art. 304 şi 3041 C. proc. civ., prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte reţine că acestea sunt întemeiate şi urmează a fi primite, cu consecinţa admiterii recursului, casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru următoarele consideraţiuni.
Prin sentinţa atacată, respectiv nr. 192 din 6 iulie 2005, s-a admis în adevăr excepţia autorităţii de lucru judecat şi pentru acest motiv s-a respins acţiunea reclamantului-recurent, apreciindu-se că a doua cerere de chemare în judecată o reiterează pe cea anterioară, existând identitate şi în ceea ce priveşte, părţile, obiectul şi cauza litigiului.
Autoritatea de lucru judecat a fost apreciată de instanţa de fond, în raport cu sentinţa nr. 124 din 11 aprilie 2005, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care, însă, o primă acţiune a reclamantului a fost respinsă ca tardiv formulată, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
În esenţă, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv, decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Se bucură, însă, de autoritate de lucru judecat, numai hotărârea prin care acţiunea a fost judecată în fond, nu şi atunci când a fost judecată în temeiul unei excepţii procesuale.
Cum în cauză, în mod evident prima soluţie în acţiunea reclamantului-recurent a fost aceea de respingere a cererii, ca tardiv formulată, este de reţinut că fondul cauzei nu a fost analizat, dezbătut, astfel încât în raport cu această soluţie, instanţa de fond, în mod greşit a reţinut cu ocazia celei de-a doua judecăţi, îndeplinirea cerinţelor legale pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Înalta Curte reţine şi împrejurarea, chiar în condiţiile în care instanţa de fond nici nu a analizat acest aspect, că succinta referire din cuprinsul considerentelor hotărârii nr. 124 din 11 aprilie 2005, la fondul cauzei, nu este relevantă în speţă, din perspectiva autorităţii de lucru judecat, întrucât partea din hotărâre care interesează, este dispozitivul hotărârii, în care este cuprinsă soluţia. Uneori acest efect trebuie recunoscut şi considerentelor, dar numai în măsura şi limita în care ele explică dispozitivul şi îşi găsesc corespondentul în el, ceea ce nu este cazul în litigiul de faţă.
Faţă de toate cele mai sus arătate, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., să fie admis recursul de faţă şi ca o consecinţă a casării sentinţei atacate, să se dispună trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, ocazie cu care se va analiza şi examina şi fondul cererii recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.F. împotriva sentinţei civile nr. 192 din 6 iulie 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1111/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1115/2006. Contencios. Conflict de... → |
|---|
