ICCJ. Decizia nr. 1115/2006. Contencios. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1115/2006
Dosar nr. 3388/2005
nr. 13929/1/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Craiova, sub nr. 2932/2005, reclamantul T.M. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Apărării Naţionale, S.R.I., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Justiţiei, solicitând a se constata calitatea sa de persecutat politic pe perioada cuprinsă între data de 29 iunie 1962 şi data introducerii acţiunii.
În motivarea acţiunii a arătat că persecuţiile politice au continuat şi după eliberarea sa din detenţie - 29 iunie 1962, fiind înlăturat din cadrele active ale armatei şi aflându-se în atenţia permanentă a organelor de securitate care l-au hărţuit, i-au ascultat telefonul şi au consemnat în dosarul întocmit întreaga sa activitate, precum şi cea a familiei sale.
Calificând acţiunea dedusă judecăţii, ca fiind o contestaţie împotriva deciziei nr. 70/2000, emisă de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi admiţând excepţia necompetenţei materială, invocată din oficiu şi întemeiată pe dispoziţiile art. 159 pct. 2, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. şi art. 8 alin. (5) din Decretul - lege nr. 118/1990, republicat, Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr. 5144 din 16 mai 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În cursul judecării cauzei la Tribunalul Dolj, reclamantul a invocat excepţia de necompentenţă materială a acestei instanţe, precizând că nu înţelege să conteste Decizia nr. 70/2000, a Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, ci solicită să se constate calitatea sa de persecutat politic, după detenţie şi în continuare, până în prezent, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Declarându-se necompetent material în soluţionarea cauzei, Tribunal Dolj, prin sentinţa nr. 265 din 1 iulie 2005, a declinat competenţa, în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul, Curţii de Apel Craiova, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Dolj a reţinut că reclamantul nu a solicitat acordarea drepturilor reglementate de prevederile Decretului - lege 118/1990 şi nici nu a contestat Decizia nr. 70/2000, privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, obiectul acţiunii constituindu-l numai constatarea existenţei unui drept subiectiv al său, respectiv calitatea de persecutat politic pe perioada indicată, iar în raport cu menţiunea expresă făcută de reclamant, în cererile sale, schimbarea calificării juridice a cererii nu se justifică.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială şi de contencios administrativ, soluţionând conflictul negativ de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 8 CM din 1 septembrie 2005, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
S-a apreciat că obiectul acţiunii îl constituie obligarea pârâţilor să constate calitatea de persecutat politic a reclamantului, instanţa care a soluţionat conflictul negativ, întemeindu-şi soluţia, în drept, pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul stabilit de lege, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă.
A mai reţinut această instanţă, că Legea nr. 554/2004 a instituit un contencios administrativ de plin drept, în cadrul căruia instanţa este competentă să se pronunţe atât asupra refuzului de a elibera un act, dar şi asupra despăgubirilor pe care partea le pretinde, ca urmare a acestui refuz, reglementarea cuprinsă în art. 19 alin. (1) şi (2) conţinând, de altfel, prevederi expres cu privire la competenţa materială a instanţei de contencios administrativ în situaţia despăgubirilor solicitate ulterior obligării autorităţii la emiterea actului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate, în considerarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivul de recurs invocat, recurentul Ministerul Justiţiei a apreciat că în mod greşit s-a reţinut natura litigiului, ca fiind unul de contencios administrativ, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, acţiunea reclamantului fiind una în constatare, nu în anularea unui act administrativ, repararea pagubei cauzate şi acordarea unor daune morale, ca urmare a refuzului unei autorităţi de a elibera un act administrativ.
În opinia recurentului, competenţa materială în soluţionarea cauzei revine Judecătoriei Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Examinând actele dosarului şi criticile recurentului, prin prisma dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că în speţă este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii, sub aspectul stabilirii competenţei materiale în soluţionarea cauzei, concluzie fundamentată pe considerentele ce se vor arăta în continuare.
Rezultă, astfel, din actele dosarului şi precizările ulterioare ale reclamantului că acesta şi-a întemeiat acţiunea de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. şi art. 9 din Decretul - lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare, neînţelegând să conteste Decizia nr. 70/2000, privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi nici să solicite acordarea drepturilor reglementate de respectivul Decret - lege.
Potrivit art. 9 din acest act normativ, persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu au putut să-şi exercite profesia sau, după caz, ocupaţia pe perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice, beneficiază de vechime în muncă şi protecţie socială pentru stabilirea acestor drepturi.
Prin urmare, hotărârea judecătorească de constatare la care se referă art. 9, nu poate fi obţinută decât în condiţiile dreptului comun, devenind incidente sub acest aspect, normele generale de competenţă prevăzute de Codul de procedură civilă, prin prisma cărora se impunea stabilirea competenţei materiale în soluţionarea cererii reclamantului în favoarea judecătoriei, căreia îi revine plenitudinea de jurisdicţie, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
În speţă, nu sunt îndeplinite nici cerinţele art. 8 din Legea nr. 554/2004, pentru a se impune soluţionarea cauzei în condiţiile acestui act normativ, întrucât reclamantul nu a atacat un act administrativ unilateral, refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri sau nesoluţionarea în termen a acesteia şi nici nu a solicitat repararea unei pagube ori acordarea de daune materiale şi morale, în sensul art. 18 şi 19 din lege, cum în mod greşit a reţinut instanţa care s-a pronunţat asupra conflictului negativ de competenţă.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 pct. 1 şi 3, coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica hotărârea atacată, în sensul stabilirii competenţei materiale de soluţionare a acţiunii formulată de reclamant, în favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 8 CM din 1 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată.
Stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul T.M., în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1113/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1130/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
