ICCJ. Decizia nr. 1142/2006. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1142/2006
Dosar nr. 4264/2005
nr. 30855/1/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 10 mai 2005 şi precizată ulterior, F.A.G. a chemat în judecată Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru a fi obligată să radieze din baza de date pe care o administrează, sancţiunea disciplinară operată printr-un exces de putere şi care i-a cauzat o vătămare într-un interes legitim privat.
De asemenea, a cerut anularea cazierului administrativ nr. 37497 din 4 octombrie 2004, care a fost invocat ca temei legal al destituirii sale din funcţia de director executiv la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a judeţului Arad, prin Ordinul nr. 268 din aceeaşi dată, precum şi obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 dolari SUA, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale cauzate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 145/2003, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Apelor, a fost eliberat din funcţia de director executiv al D.G.A.I.A Arad şi numit într-o funcţie publică de execuţie în cadrul aceleiaşi direcţii generale. Prin sentinţa civilă nr. 439 din 2 decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, rămasă irevocabilă, a fost anulat ordinul mai sus menţionat şi obligat Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului să-l reîncadreze în funcţia de director executiv îndeplinită anterior, dar ulterior s-a emis Ordinul nr. 268 din 4 octombrie 2004, de destituire din această funcţie de conducere, invocându-se ca temei, certificatul de cazier administrativ nr. 374947 din 4 octombrie 2004.
F.A.G. a precizat că la 21 octombrie2004 a formulat cerere, la pârâtă, care i-a răspuns cu adresa nr. 10473 din 2 noiembrie 2004, transmiţându-i cazierul judiciar şi îndrumându-l să se adreseze instanţei judecătoreşti competente.
În opinia lui, cu exces de putere, pârâta a operat în baza de date pe care o administrează, sancţiunea disciplinară de destituire din funcţia publică, încălcându-i, astfel, dreptul la muncă, fără nici o discriminare şi împiedicându-l să-şi reia activitatea potrivit hotărârii judecătoreşti irevocabile. Situaţia creată îi afectează, în acelaşi timp, imaginea publică şi regimul de hărţuire la care a fost supus de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu complicitatea pârâtei, i-a afectat starea de sănătate.
Prin sentinţa civilă nr. 354/PI din 28 noiembrie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea precizată şi a obligat pârâta să radieze din baza de date, sancţiunea disciplinară de destituire din funcţia publică, operată în privinţa reclamantului.
Celelalte capete de cerere au fost respinse ca neîntemeiate şi în sfârşit, s-a prevăzut obligarea pârâtei să plătească reclamantului, suma de 200.000 lei vechi, cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece ulterior, prin Decizia nr. 1039/R din 23 noiembrie 2005 a fost admisă cererea de revizuire formulată de F.A.G. împotriva sentinţei civile nr. 2256 din 7 octombrie 2004, a Tribunalului Arad şi în fond, s-a admis parţial acţiunea reclamantului, cu consecinţa anulării deciziei nr. 71 din 14 iulie 2004, emisă de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Arad.
S-a apreciat că, având în vedere hotărârea respectivă, pronunţată într-o cale de atac extraordinară, înscrierea în cazierul administrativ al reclamantului, a sancţiunii disciplinare aplicate, este lipsită de suport legal.
Referitor la capătul de cerere accesoriu, instanţa a motivat că despăgubirile pentru daunele morale nu sunt justificate, din moment ce la data înscrierii în cazierul administrativ a măsurii de destituire din funcţia publică, Decizia nr. 71/2004, emisă de D.A.D.R. Arad, nu fusese desfiinţată prin hotărâre judecătorească.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul F.A.G.
Recurentul a susţinut că prin rezolvarea dată capătului de cerere accesoriu având ca obiect plata daunelor morale, instanţa de fond a nesocotit prevederile art. 21 şi 48 din Constituţie, art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 998 C. civ.
De asemenea, a fost ignorată poziţia doctrinei şi jurisprudenţei în materie, inclusiv probele administrate în cauză, cu care s-a dovedit că datorită condiţiei negative a pârâtei i-a fost afectat grav statutul profesional şi dreptul la muncă. În acelaşi timp a suferit prejudicii de ordin moral, prin atingerile aduse onoarei, prestigiului şi demnităţii personale.
Recursul este nefondat.
Ca element al răspunderii civile delictuale, fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care, invocându-se normele juridice în vigoare, sunt cauzate prejudiciile drepturilor subiective ce aparţin unor terţe persoane.
În speţă, nu există o astfel de faptă ilicită a pârâtei Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, deoarece înscrierea în cazierul administrativ a sancţiunii disciplinare aplicate reclamantului prin Decizia nr. 71 din 14 iulie 2004, emisă de directorul executiv al D.A.D.R. Arad, s-a făcut în exercitarea unei prerogative conferită autorităţii publice centrale, prin dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Prejudiciul material şi cel moral au fost cauzate acestuia, ca urmare a emiterii unui act administrativ nelegal de către o altă autoritate publică, iar nu ca urmare a emiterii cazierului administrativ nr. 374947/2004.
Este adevărat că prin Decizia nr. 1039/R din 23 noiembrie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea de revizuire formulată de F.A.G. împotriva sentinţei civile nr. 2256 din 7 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 5173/2003 şi rejudecând cauza în fond, a admis acţiunea acestuia, astfel cum a fost precizată, dispunând anularea deciziei nr. 71/2004, emisă de pârâta D.A.D.R. Arad.
Daunele morale cerute nu i-au fost, însă, acordate reclamantului, care nu a precizat în ce anume a constat prejudiciul moral pretins cauzat.
Pe de altă parte, prin Decizia civilă nr. 2037 din 29 martie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit în sarcina Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, obligaţia de a plăti reclamantului, suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale, reţinând că prin comportamentul abuziv şi ilegal, această autoritate a administraţiei publice centrale i-a vătămat dreptul la muncă, cauzându-i prejudicii de ordin moral, prin afectarea onoarei, prestigiului şi a demnităţii ocrotite de lege.
Esenţială rămâne, însă, împrejurarea că la data înscrierii sancţiunii disciplinare în cazierul judiciar, Decizia de sancţionare nr. 71/2004, emisă de D.A.D.R. Arad, nu fusese desfiinţată. O atare măsură s-a luat ulterior, după admiterea cererii de revizuire formulată de F.A.G. şi ea a stat la baza soluţiei de admitere parţială a acţiunii din prezentul litigiu.
Ca efect al aceleiaşi hotărâri judecătoreşti irevocabile, pârâta Agenţia Naţională a funcţionarilor publici a radiat din baza de date, sancţiunea disciplinară de destituire din funcţia publică a reclamantului şi a anulat cazierul administrativ nr. 374947/2004, executându-şi în acest mod obligaţia prevăzută de lege.
Rezultă, aşadar, fără echivoc că, nefăcând dovada că ar fi suferit un prejudiciu moral ca urmare a vreunei fapte ilicite săvârşite de funcţionari ai autorităţii publice pârâte, cererea reclamantului, pentru acordarea despăgubirilor băneşti, nu era întemeiată.
Respingând pentru acest motiv capătul de cerere accesoriu, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.A.G. împotriva sentinţei civile nr. 354/PI din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1130/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1144/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de... → |
|---|
