ICCJ. Decizia nr. 1149/2006. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1149/2006
Dosar nr. 2617/2005
nr. 10.850/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 martie 2005, reclamanta SC A.U. SA a chemat în judecată pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, solicitând obligarea conducătorului acestuia la plata amenzii în valoare de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 1 ianuarie 2005, data de la care există obligaţia emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, conform deciziei nr. 6929 din 14 septembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Reclamanta a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata daunelor de întârziere în sumă de 5.988 dolari SUA pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data de 1 ianuarie 2005 şi până la data eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că pârâtul a refuzat să execute Decizia civilă nr. 6929 din 14 septembrie 2004, prin eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 89.830 mp.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca fiind rămasă fără obiect şi a pronunţat în acest sens, sentinţa civilă nr. 907 din 16 mai 2005, reţinând că Decizia civilă nr. 6929 din 14 septembrie 2004, a fost anulată ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare prin Decizia nr. 2.224 din 4 aprilie 2005, situaţie în care reclamanta nu mai poate solicita executarea unei hotărâri judecătoreşti inexistente.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta şi a solicitat casarea hotărârii atacate şi judecarea fondului cauzei, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat că acţiunea sa a rămas fără obiect şi a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în perioada cuprinsă între data pronunţării deciziei în recurs şi data anulării acestei decizii pe calea contestaţiei în anulare. Recurenta a învederat că, în perioada 14 septembrie 2004 - 4 aprilie 2005, Decizia nr. 6929/2004 a fost executorie, pentru că exercitarea contestaţiei în anulare nu suspendă executarea şi conducătorul autorităţii intimate avea obligaţia să elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că este întemeiată cererea sa de obligare a intimatului la plata amenzii şi a daunelor de întârziere pentru refuzul de executare a deciziei nr. 6929 din 14 septembrie 2004, motivând că acest refuz este nejustificat, în condiţiile în care documentaţia completă pentru eliberarea certificatului de proprietate a fost depusă din anul 1998, iar judecarea contestaţiei în anulare nu a avut ca efect suspendarea executării hotărârii judecătoreşti irevocabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a soluţionat corect excepţia invocată de intimatul-pârât şi a constatat că a rămas fără obiect cererea recurentei-reclamante, de aplicare a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a anulării deciziei 6929 din 14 septembrie 2004, a cărei executare s-a solicitat.
Anularea deciziei pronunţate de instanţa de recurs, prin admiterea contestaţiei în anulare, a avut ca efect retractarea hotărârii judecătoreşti irevocabile, fiind înlăturat caracterul executoriu al acesteia şi implicit, al obligaţiei stabilită în sarcina intimatului-pârât, de a elibera certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Instanţa de fond a stabilit judicios că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, faţă de efectele retroactive ale nulităţii deciziei pronunţate de instanţa de recurs, astfel încât este nefondată susţinerea recurentei, că anularea dispusă a produs efecte numai de la data deciziei de admitere a contestaţiei în anulare.
În consecinţă, este legală şi temeinică soluţia de respingere a cererii, ca fiind rămasă fără obiect şi nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate în acest sens, de instanţa de fond. Celelalte critici şi susţineri din recurs se referă la fondul pricinii care, nefiind soluţionat prin hotărârea atacată, nu poate fi examinat în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC A.U. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de SC A.U. SA împotriva sentinţei civile nr. 907 din 16 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1145/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1167/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
