ICCJ. Decizia nr. 1156/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1156/2006
Dosar nr. 3852/2005
nr. 15780/1/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 316/2005, reclamantul T.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Covasna, solicitând instanţei să dispună anularea hotărârii nr. 1622 din 4 iulie 2005, emisă de pârâtă şi să i se recunoască calitatea de strămutat pentru perioada cuprinsă între iulie 1944 - mai 1945, pe motive etnice şi acordarea drepturilor băneşti cuvenite.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în mod nelegal, pârâta i-a respins cererea întemeiată pe prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât a făcut dovada, cu acte şi martori, că, datorită măsurilor politico-militare luate împotriva cetăţenilor de etnie maghiară, a fost strămutat forţat, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, în altă localitate.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, motivând că reclamantul nu a făcut dovada strămutării, din motive etnice, din localitatea Gârbov, în localitatea Deja, ambele din acelaşi judeţ Sălaj.
Prin sentinţa civilă nr. 130/F/CA din 25 octombrie 2005, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T.A., domiciliat în municipiul Sfântul Gheorghe, judeţul Covasna, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna, cu sediul în Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna şi a dispus anularea hotărârii nr. 1622 din 4 iulie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să i se constate calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, republicată, pentru perioada iulie 1944 - martie 1945, cu acordarea drepturilor cuvenite, începând cu data de 7 iunie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut din materialul probator de la dosar, respectiv înscrisuri şi declaraţiile martorilor, că reclamantul, împreună cu familia, a avut domiciliul în comuna Gârbov, cu o populaţie majoritară română, iar în perioada iulie 1944 - mai 1945 au fost nevoiţi să părăsească localitatea de domiciliu, strămutându-se în localitatea Deja, judeţul Sălaj, iar datorită persecuţiilor etnice din acea perioadă au fost nevoiţi să părăsească localitatea de domiciliu, abandonându-se toate bunurile pe care le aveau.
Împotriva hotărârii, instanţa de fond a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna, criticând-o prin aceea că în mod greşit s-a apreciat că reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice, deoarece în realitate, motivele au fost de natură politico-militară, respectiv a stării de război instaurată în ţară la acea dată.
A mai arătat recurenta că, potrivit susţinerilor sale, reclamantul a fost evacuat în interiorul aceluiaşi perimetru geografic pe motiv etnic, fapt lipsit de sens, deoarece în ambele localităţi erau instaurate autorităţi de etnie maghiară, iar adevăratul motiv pentru care şi-a părăsit domiciliul, a fost nevoia de a se refugia într-o zonă mai paşnică, datorită stării de război, şi nu a persecuţiei etnice.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi menţinerea hotărârii nr. 1622 din 4 iulie 2005, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu probele administrate, cu motivele invocate de recurentă şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, beneficiază de prevederile art. 1 din Ordonanţă, persoana, cetăţean român, care, în perioada menţionată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din înscrisurile şi declaraţiile autentificate ale martorilor H.L. şi M.C., pe care reclamantul le-a depus la dosar, în dovedirea susţinerilor sale, rezultă fără dubiu că acesta s-a născut în comuna Gîrbou, judeţul Sălaj, iar în perioada iulie 1944 - mai 1945 a fost refugiat, împreună cu familia, în localitatea Deja din acelaşi judeţ, datorită persecuţiilor etnice.
Întrucât legea nu distinge cu privire la zona geografică în care are loc refugiul, ci doar să se facă dovada că, din motive etnice, persoana a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, susţinerile pârâtei-recurente, în sensul că reclamantul a fost evacuat în interiorul aceluiaşi perimetru geografic şi în ambele localităţi erau instaurate autorităţi de etnie maghiară, nu pot fi primite.
Nu pot fi primite nici susţinerile referitoare la starea de război existentă în ţară la acea dată, ca fiind motivul adevărat al refugiului, deoarece din declaraţiile martorilor rezultă că familia reclamantului a fost nevoită să-şi părăsească domiciliul datorită persecuţiilor etnice.
Faţă de probele administrate în cauză, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi în mod corect a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii emise de pârâtă.
Analizând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de casare invocate, Curtea apreciază că recursul declarat este nefondat şi îl va respinge ca atare, menţinând hotărârea instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Covasna, împotriva sentinţei nr. 130/F/CA din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1155/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 119/2006. Contencios. Refuz emitere act... → |
|---|
