ICCJ. Decizia nr. 1155/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1155/2006
Dosar nr. 3838/2005
nr. 15724/1/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, reclamanta P.Z. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Tulcea - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând anularea hotărârii nr. 5161 din 31 august 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acestuia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut la data de 6 decembrie 1944, după schimbul de populaţie care a avut loc urmare a Tratatului de la Craiova dintre România şi Bulgaria şi a făcut dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, în anul 1941.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, deoarece reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, atâta vreme, cât s-a născut după anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între România şi Bulgaria, deci nu a avut un domiciliu pe care a fost obligată să şi-l schimbe.
Prin sentinţa civilă nr. 359/CA din 3 noiembrie 2005, Curtea de Apel Constanţa a admis contestaţia formulată de reclamanta P.Z., domiciliată în Tulcea, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a anulat hotărârea nr. 5161 din 31 august 2005, emisă de pârâtă şi a recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate în cauză, respectiv actele de stare civilă şi situaţia de avere imobiliară rurală a lui G.A. (bunicul reclamantei), în localitatea Hardali, judeţul Caliacra, că este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut ulterior datei în care părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea de domiciliu, suferind aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o prin aceea că în mod greşit a fost admisă contestaţia reclamantei, aceasta neputând beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
A arătat că reclamanta s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi, deci nu poate fi încadrată în categoria persoanelor care, datorită persecuţiilor etnice, au fost obligate să-şi părăsească localitatea de domiciliu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cu materialul probator de la dosar şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul declarat apare ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/1999, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada menţionată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate sau expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
În speţă, reclamanta P.Z. a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar, că familia sa a fost strămutată din localitatea Hardali, judeţul Caliacra, Bulgaria, în România, în anul 1941, ca urmare a Tratatului de la Craiova din anul 1940, iar ea s-a născut în timpul acestui refugiu, în localitatea Sinoe, la data de 6 decembrie 1944.
Fiind născută în perioada refugiului părinţilor săi, intimata-reclamantă a împărtăşit situaţia acestora, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului, care s-au răsfrânt şi asupra sa, astfel încât, în mod corect instanţa de fond a admis contestaţia şi a recunoscut reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Faţă de aceste considerente, recursul declarat de pârâtă apare ca nefondat şi va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinând sentinţa instanţei de fond, ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 359 din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1154/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1156/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
