ICCJ. Decizia nr. 1152/2006. Contencios. Recurs la declinare de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1152/2006
Dosar nr. 3366/2005
nr. 13841/1/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 mai 2005, reclamanta SC P. SA Braşov a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, la emiterea şi comunicarea către instituţiile implicate, a certificatului de obligaţii bugetare necesar aplicării prevederilor OUG nr. 26/2004, aprobată prin Legea nr. 442/2004, obligarea Ministerului Finanţelor Publice şi a A.V.A.B., la restructurarea volumului obligaţiilor bugetare restante, conform art. 18 din Legea nr. 137/2002, obligarea aceloraşi pârâţi la individualizarea, cuantificarea şi operaţionalizarea ajutorului de stat aprobat prin Decizia nr. 281/2004 a Consiliului Concurenţei şi încetarea oricăror urmăriri şi executări silite pentru debitele restante anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 442/2004, până la clarificarea şi definitivarea situaţiei legale a acestora.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 104/F/CA din 27 septembrie 2005, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Hotărând astfel, instanţa de fond a avut în vedere că reclamanta a solicitat întocmirea unor acte adiţionale la ordinele comune emise de pârâţi în baza art. 18 din Legea nr. 137/2002 şi că art. 40 alin. (1) din aceeaşi lege a reglementat competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor pentru judecarea cererilor prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut de legea respectivă şi de OG nr. 88/1997. În privinţa competenţei teritoriale, instanţa de fond a reţinut că pârâţii au sediul în municipiul Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea hotărârii, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a admis greşit excepţia de necompetenţă materială, întrucât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 137/2002, nefiind contestat un act sau o operaţiune din cele prevăzute de această lege.
Recurenta a criticat şi soluţia de admitere a excepţiei de necompetenţă teritorială, arătând că litigiul este de contencios administrativ şi competenţa teritorială este alternativă, astfel încât este legală sesizarea Curţii de Apel Braşov, în a cărei circumscripţie îşi are sediul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a soluţionat corect excepţia de necompetenţă materială faţă de obiectul acţiunii, prin care s-a solicitat obligarea intimaţilor să emită acte adiţionale la ordinele comune sau să emită noi ordine pentru aplicarea Legii nr. 137/2002, în sensul recunoaşterii dreptului recurentei de a beneficia de înlesniri la plata obligaţiilor restante.
Conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, cererile prin care se atacă o operaţiune sau un act prevăzut de această lege şi de OG nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifică un drept conferit de acestea, sunt de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor.
Ordinele comune încheiate de creditorii bugetari şi de instituţia publică implicată, precum şi actele adiţionale solicitate de recurentă au ca temei juridic legea specială menţionată anterior, care prevede expres competenţa materială a secţiilor comerciale ale tribunalelor.
De asemenea, instanţa de fond a soluţionat corect excepţia de necompetenţă teritorială prin aplicarea dispoziţiilor art. 5 şi 8 C. proc. civ., incidente în cauză faţă de natura litigiului, astfel încât nu are relevanţă susţinerea recurentei privind normele de competenţă teritorială prevăzute de lege în materia contenciosului administrativ.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SA Braşov împotriva sentinţei civile nr. 104 din 27 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1151/2006. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1153/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
