ICCJ. Decizia nr. 1154/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1154/2006
Dosar nr. 3817/2005
nr. 15637/1/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 iunie 2005, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.T. a contestat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia de aplicarea a Legii nr. 189/2000, hotărârea nr. 15024/373 din 1 iunie 2005, prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a născut după 3 ani şi 5 luni de la încheierea Tratatului de la Craiova, în urma căruia părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, în România.
În dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar, hotărârea contestată, sentinţa civilă nr. 1431 din 22 februarie 1993, prin care s-a admis cererea de rectificare a certificatului de naştere cu privire la nume, cartea de identitate, hotărârea nr. 2087 din 19 februarie 2003, a Casei Judeţene de Pensii Ilfov, privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, tatălui său, C.A., certificatele de naştere ale părinţilor, declaraţie şi situaţia de avere imobiliară eliberată de Arhivele Naţionale.
Răspunzând la acţiune prin întâmpinare, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a solicitat respingerea acesteia, deoarece reclamantul s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi, deci nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 1707 din 19 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului C.T., domiciliat în Bucureşti, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, a anulat hotărârea nr. 15024/373 din 1 iunie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta, să emită o nou hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 3 februarie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 iunie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 3 februarie 1944, în satul Gîrliţa, judeţul Constanţa, după 3 ani şi 5 luni de la strămutarea părinţilor săi C.A. şi C.M., din Bulgaria, în România, iar refuzul pârâtei de a acorda acestuia, drepturile prevăzute de lege, pe motiv că s-a născut după încheierea Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, a fost neîntemeiat.
A mai reţinut instanţa, pe baza probelor administrate în cauză, că nu există nici un dubiu că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi, a avut de suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice, aşa încât este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o prin aceea că în mod greşit a fost admisă acţiunea reclamantului, dispoziţiile legii fiind greşit interpretate.
A mai susţinut că prevederile Legii nr. 189/2000 nu pot fi aplicate şi copiilor care s-au născut după strămutarea părinţilor, deoarece aceştia nu au suferit privaţiuni datorită statutului de refugiat al părinţilor.
Examinând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate de materialul probator de la dosar şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestei legi beneficiază persoanele, cetăţeni români, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, în sensul că au fost refugiate, expulzate sau strămutate în alte localităţi.
Din conţinutul textului de lege rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care din motive etnice au suferit persecuţii în perioada menţionată, în această categorie intrând şi copiii născuţi în timpul refugiului, aceştia suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care s-au răsfrânt asupra lor.
În speţă, reclamantul C.T. a depus la dosar înscrisuri, din care rezultă fără dubiu că s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, în România, urmare a Tratatului de la Craiova din anul 1940, având de suferit aceleaşi prejudicii pe care le-a suferit şi familia sa.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de fond a admis acţiunea şi a obligat pârâta să-i recunoască şi să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru considerentele expuse mai sus, recursul declarat apare ca nefondat, iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., îl va respinge, menţinând hotărârea instanţei de fond, ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1707 din 19 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1153/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1155/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
