ICCJ. Decizia nr. 1182/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1182/2006
Dosar nr. 2937/2005
nr. 12128/1/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 martie 2005, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul A.S. a chemat în judecată, pârâtul O.A.R., solicitând instanţei să oblige pârâtul să înfiinţeze o rubrică aparte în Tabloul Naţional al Arhitecţilor, corespunzătoare categoriei „conductorilor arhitecţi cu drept de semnătură, similar cu al arhitecţilor", să fie obligat pârâtul să înscrie numele reclamantului în această categorie nou înfiinţată în Tabloul Naţional al Arhitecţilor, cu 10.000 Euro daune rezultate din imposibilitatea exercitării profesiei şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, deşi deţine diplomă de conductor arhitect din iunie 1983, obţinând drept de semnătură similar cu al arhitecţilor în anul 2003, conform Legii nr. 184/2001, precum şi certificat de atestare, pârâtul refuză să-i recunoască calitatea de conductor arhitect cu drept de semnătură similar cu al arhitecţilor, deşi are acest drept în conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 184/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 454 din 29 iunie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de A.S. împotriva pârâtului O.A.R. şi a obligat reclamantul să-i achite pârâtului, suma de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că o nouă categorie, respectiv aceea a „conductorilor arhitecţi cu drept de semnătură similar cu al arhitecţilor" nu este prevăzută în forma actuală a Legii nr. 184/2001, privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect. S-a mai reţinut că înfiinţarea unei noi categorii nu este atributul pârâtului, care poate doar propune reglementări legislative în materie.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, reclamantul A.S.
Temeiul juridic al cererii de recurs nu a fost indicat, însă în motivarea acesteia s-a arătat că, pe fond, soluţia este rezultatul interpretării greşite a prevederilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 184/2001 şi că obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată este nejustificată, deoarece intimatul-pârât nu a depus dovezi sub acest aspect.
Examinând cauza, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei recurate.
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Cluj, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului O.A.R., la înfiinţarea unei rubrici aparte în Tabloul Naţional al Arhitecţilor, corespunzătoare categoriei „conductori arhitecţi cu drept de semnătură similar cu cel al arhitecţilor" şi înscrierea în acest tablou, a numelui reclamantului, cu plata de daune, rezultate din imposibilitatea exercitării profesiei în cuantum de 10.000 Euro.
Instanţa fondului a dat o dezlegare corectă cauzei, în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente, respectiv cele ale Legii nr. 184/2001,, privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect.
În acest context s-a stabilit că reclamantul care este înscris în Tabloul Naţional al Arhitecţilor, la categoria „conductori arhitecţi cu drept de semnătură" ,s-a prevalat de dispoziţiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 184/2001, în forma publicată iniţial (la 18 aprilie 2001), deşi acestea au fost modificate prin Legea nr. 43/2004 publicată la 23 august 2004. În forma republicată a legii, dispoziţiile invocate de reclamant, corespund art. 43 alin. (4). Aceste prevederi nu pot constitui, însă, temei al admiterii cererii, deoarece categoria la care se face trimitere spre a fi inclusă în Tabloul Naţional al Arhitecţilor, nu este prevăzută în lege.
Atribuţiile O.A.R. sunt în mod clar stabilite de legiuitor, între acestea regăsindu-se şi aceea de a face propuneri în domeniu, dar în nici un caz aceea de a înfiinţa o nouă categorie alături de cele prevăzute la art. 36 alin. (2) din lege.
Argumentele de fapt şi de drept ale soluţiei pronunţate au fost, de altfel, pe larg dezvoltate în considerentele sentinţei recurate, concluzia evidentă fiind aceea că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru admiterea cererii reclamantului.
Nu este întemeiată nici critica privind greşita obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată suportate de O.A.R. în primă instanţă, dovada acestor cheltuieli aflându-se la dosarul de fond.
Faţă de cele expuse, în temeiul art.312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.S. împotriva sentinţei civile nr. 454 din 29 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1172/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1184/2006. Contencios. Anulare decizie emisă... → |
|---|
