ICCJ. Decizia nr. 9/2006. Contencios. Refuz nejustificat răspuns. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9/2006
Dosar nr. 3069/2005
nr. 12657/1/2005
Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 februarie 2005, reclamantul T.D. a solicitat obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să-i comunice rezultatul interviului din data de 17 august 2004, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de a valida rezultatul interviului şi de a face propunere de numire în funcţia de procuror, către Preşedintele României, plus obligarea pârâţilor la daune pe care le va preciza ulterior.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la data de 17 august 2004, reclamantul a susţinut un interviu împreună cu alţi candidaţi, pentru numirea în funcţia de procuror, a fost testat de o comisie, i s-a făcut o propunere pentru numirea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, urmând să fie contactat până la data de 10 septembrie 2004.
S-a mai precizat de reclamant, că la data de 11 noiembrie 2004 a primit o adresă de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, prin care i se aducea la cunoştinţă că dosarele au fost restituite de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea completării, potrivit art. 5 din Regulamentul privind organizarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 157 din 23 aprilie 2004 şi după completare i se aduce la cunoştinţă organizarea unui concurs, nemaifăcându-se vorbire de un răspuns concret, referitor la interviu.
Reclamantul a învederat că la data de 9 decembrie 2004 a formulat o cerere către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a solicitat un răspuns concret referitor la rezultatul interviului, pârâtul răspunzând la această cerere, prin adresa nr. 4213/2004, prin care i se face cunoscut că cererea sa de numire în funcţia de procuror a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, din data de 5 octombrie 2004, în baza dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi (4) din Regulamentul privind organizarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 157 din 23 aprilie 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1177/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă în parte, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost obligat să comunice reclamantului, rezultatul interviului din data de 17 august 2004, fiind respinse celelalte cereri.
Instanţa a reţinut că prin adresele emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la datele de 23 februarie 2005 şi 16 iunie 2005, reclamantul nu a fost informat în totalitate asupra rezultatului interviului şi sub aspectul numirii în funcţia de procuror.
Referitor la celelalte cereri, s-a apreciat de către curtea de apel că nu au întrunit cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 65 şi art. 88 lit. c) din Legea nr. 92/1992.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs în termen, reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că întâmpinarea depusă de către Consiliul Superior al Magistraturii nu i-a fost comunicată recurentului; că actele depuse la data de 17 iunie 2005 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi (adresele nr. 5124/2005, nr. 818/VI din 7 iunie 2005, nr. 818/VI din 2 aprilie 2005, nr. 492/VI/1 din 24 februarie 2003) nu i-au fost comunicate, fiind lipsit de posibilitatea de a formula apărări; că adresa nr. 5124/2005 nu poate ţine locul unui act care a stat la baza interviului; că instanţa nu a reţinut că a depus la dosar, şi alte decrete ale Preşedintelui României (Decretul nr. 505/2004, Decretul nr. 631/2004, Decretul nr. 704/2004) şi că a formulat un răspuns la întâmpinarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la termenul din data de 25 martie 2005. De asemenea, recurentul a arătat că a solicitat analizarea legalităţii refuzului de a fi numit în funcţia de procuror, cerere neanalizată de instanţă; că situaţia circumscrie dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 92/1992; că instanţa nu i-a pus în vedere să precizeze natura prejudiciului suferit şi cuantumul acestuia şi nici nu s-a discutat administrarea de probe în acest sens.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 65 din Legea nr. 92/1992, în vigoare la momentul interviului invocat de recurent, pentru a fi numit procuror la parchetul de pe lângă judecătorie, candidatul trebuia să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 46 şi să fi fost declarat reuşit la examenul de capacitate prevăzut de lege sau să fi ocupat cel puţin 5 ani funcţia de avocat, jurisconsult, ş.a.
Art. 46 din aceeaşi lege prevede că putea fi numit magistrat, cel care îndeplinea condiţiile menţionate la lit. a) - f), la lit. f) a textului prevăzându-se că persoana în cauză trebuia să fi absolvit Institutul Naţional de Magistratură sau să fi promovat concursul ori examenul de admitere în magistratură, organizat potrivit Regulamentului aprobat de ministrul justiţiei.
Art. 67 din Legea nr. 92/1992 prevedea excepţii de la regula concursului sau a examenului, pentru persoane care aveau titlul de doctor în drept ori au avut calitatea de magistrat sau inspector general ori consilier juridic în Ministerul Justiţiei sau avocat o perioadă de cel puţin 5 ani.
Faţă de aceste dispoziţii legale, se constată că recurentul, pentru a putea ocupa funcţia de procuror la parchetul de pe lângă judecătorie, trebuia fie să participe la concurs sau examen, fie să se afle în una din situaţiile de excepţie menţionate de art. 67 din Legea nr. 92/1992. Cum T.D. nu îndeplinea nici una din condiţiile legale sus-menţionate, acesta nu putea fi numit procuror, astfel cum a solicitat recurentul-reclamant.
Este real faptul că instanţa de fond nu a motivat soluţia în sensul analizat mai sus, însă prezentele considerente suplinesc pe cele ale sentinţei, având în vedere că soluţia de admitere în parte a acţiunii este legală.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs referitor la încălcarea dreptului la apărare, prin necomunicarea întâmpinării depuse de Consiliul Superior al Magistraturii şi a unor acte în şedinţa din data de 17 iunie 2005, întrucât la termenul respectiv nu s-a depus întâmpinare, iar reclamantul cunoştea conţinutul actelor emise de parchet.
Celelalte susţineri din cererea de recurs nu pot fi calificate drept motive distincte de recurs, ele reprezentând critici ale recurentului, referitor la modalitatea de redactare a sentinţei, situaţii care nu conduc la desfiinţarea hotărârii.
Cât priveşte aspectul despăgubirilor, acesta nu poate fi analizat, având în vedere că cererea principală, şi anume, refuzul de numire în funcţia de procuror, nu a fost admisă.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.D. împotriva sentinţei civile nr. 1177 din 17 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 83/2006. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 1027/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
