ICCJ. Decizia nr. 1141/2006. Contencios. Anulare ordonanţă emisă de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1141/2006
Dosar nr. 3779/2005
nr. 15488/1/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 aprilie 2003, reclamantul N.A., în calitate de preşedinte al SC R.I. SA a chemat în judecată pârâta C.N.V.M., solicitând anularea Ordonanţei nr. 13 din 31 ianuarie 2003, prin care a fost sancţionat cu amendă de 50.000.000 lei, pentru încălcarea unor dispoziţii din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/1998.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordonanţa atacată este nelegală, întrucât nu este întemeiată în drept. În privinţa sancţionării preşedintelui societăţii, Regulamentul nr. 3/1998 a fost abrogat la 30 ianuarie 2003, iar noua reglementare - Regulamentul nr. 3/2003 nu mai prevede posibilitatea sancţionării personale a reprezentantului unei societăţi de servicii de investiţii financiare. Se mai susţine că, deşi există posibilitatea aplicării sancţiunii cu avertisment, autoritatea a aplicat sancţiunea maximă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 728 din 27 mai 2003, a declinat competenţa, în favoarea Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Prin Decizia nr. 1567 din 23 aprilie 2004, Curtea Supremă de Justiţie a trimis cauza, spre competentă soluţionare, la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1067 din 24 februarie 2006, această instanţă a admis plângerea şi a anulat actul administrativ contestat.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul intimatei, a casat sentinţa şi a trimis cauza la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 1605 din 5 octombrie 2005, această ultimă instanţă a admis acţiunea, a anulat ordonanţa, reţinând că C.N.V.M. l-a sancţionat pe reclamant, cu amendă, pentru fapte care nu sunt calificate de lege, drept contravenţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta C.N.V.M., susţinând că în urma controlului efectuat la SC R.I. SA Bucureşti, au fost constatate abateri de la prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 3/1998, care sunt prevăzute şi de art. 89 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/2002 şi că, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 177, coroborate cu art. 179 alin. (1) din OUG nr. 28/2002, modificate, C.N.V.M. l-a sancţionat pe reclamant, cu minimum de amendă prevăzut de lege, persoana juridică fiind sancţionată cu suspendarea autorizaţiei de funcţionare.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Cu ocazia controlului efectuat la SC R.I. S.A. Bucureşti au fost constatate încălcări ale legislaţiei specifice pieţei de capital, respectiv al prevederilor Regulamentului C.N.V.M. nr. 3/1998, nr. 4/1998 şi ale Instrucţiunilor C.N.V.M. nr. 2/1999 şi deciziei C.N.V.M. nr. 1262/2002.
Încălcarea acestor dispoziţii legale şi în conformitate cu prevederile art. 177 şi art. 179 alin. (1) din OUG nr. 28/2002, aprobată şi modificată prin Legea nr. 525/2002 şi în baza prevederilor art. 17 alin. (2) pct. b) din statutul C.N.V.M., adoptat prin OUG nr. 25/2002, aprobată şi modificată prin Legea nr. 514/2002, au determinat C.N.V.M. să emită acte individuale de sancţionare, atât pe numele persoanei juridice - Ordonanţa C.N.V.M. nr. 12/2003, cât şi a preşedintelui acestuia N.A. - Ordonanţa nr. 13/2003.
Aceste încălcări ale legislaţiei specifice pieţei de capital au fost imputate preşedintelui societăţii care, în calitatea pe care o deţine, avea ca atribuţie specifică, supravegherea activităţii care se desfăşoară în societate.
Baza legală a emiterii actului individual administrativ de sancţionare cu amendă a reclamantului o constituie prevederile art. 17 alin. (2) lit. b) din Statutul C.N.V.M., aprobat prin OUG nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de art. 177 şi 179 din OUG nr. 28/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
In conformitate cu prevederile art. 171 din OUG nr. 28/2002, privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă şi a reglementărilor adoptate în aplicarea acesteia se sancţionează administrativ, disciplinar, contravenţional sau penal, după caz.
Următorul articol din aceeaşi ordonanţă enumeră faptele care constituie contravenţii, printre care şi desfăşurarea fără autorizaţii sau cu încălcarea termenilor autorizaţiei a oricăror activităţi sau operaţiuni pentru care se impune autorizarea de către C.N.V.M., respectiv ţinerea evidenţelor de către societăţile de servicii de investiţii financiare în alte condiţii, decât cele prevăzute de lege sau de normele adoptate în aplicarea acesteia.
Având în vedere faptul că societatea, al cărui reprezentant în consiliul de Administraţie este reclamantul-intimat, a fost o societate de valori mobiliare care şi-a putut desfăşura activitatea de intermediar pe piaţa de capital din România, doar în baza autorizaţiei emisă de C.N.V.M., dispoziţiile articolului mai sus citat îi sunt aplicabile.
În ce priveşte temeiul legal aplicabil încadrării faptei, legea aplicabilă este legea în vigoare la data săvârşirii faptei.
De altfel, abaterile constatate şi încadrate de echipa de control a C.N.V.M. în prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 3/1998, privind societăţile de valori mobiliare, sunt prevăzute şi în reglementarea ulterioară, la art. 89 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/2002.
Prin urmare, nu poate fi reţinută opinia instanţei de fond, potrivit căreia faptele arătate de C.N.V.M., în actul contestat, nu sunt prevăzute printre faptele expres şi limitativ enumerate de OUG nr. 28/2002, aprobate prin Legea nr. 525/2002.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, tocmai ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 177, coroborate cu art. 179 alin. (1) din OUG nr. 28/2002, modificate, C.N.V.M. l-a sancţionat pe reclamant, cu amenda de 50.000.000 lei, persoana juridică fiind, de asemenea, sancţionată cu suspendarea autorizaţiei de funcţionare.
Potrivit art. 177 din ordonanţă, limitele amenzii aplicate persoanelor fizice se stabilesc între 10.000.000 lei şi 200.000.000 lei.
Sancţionarea persoanei fizice nu era prevăzută expres în cuprinsul Regulamentului nr. 3/1998, cum în mod eronat reţine instanţa de fond, ci în cuprinsul Legii nr. 52/1994, în aplicarea căreia fusese emis regulamentul.
Nu se poate reţine că a intervenit o dezincriminare a faptelor sancţionate, întrucât acestea erau prevăzute şi sancţionate atât de vechea reglementare (Regulamentul nr. 3/1998 şi Legea nr. 52/1994), cât şi de reglementarea în vigoare la momentul emiterii actului administrativ (Regulamentul nr. 3/2002 şi OUG nr. 28/2002).
Regulamentul nr. 3/1998 nu a reprezentat, de altfel, singurul temei al abaterilor reţinute în sarcina reclamantului şi al emiterii ordonanţei de sancţionare, au mai fost aplicate şi Instrucţiunile C.N.V.M. nr. 2/1999 şi Decizia C.N.V.M. nr. 1262/1002, faţă de care instanţa de fond nu s-a pronunţat.
Având în vedere argumentele mai sus expuse, se va admite recursul declarat de C.N.V.M. şi se va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.V.M. împotriva sentinţei civile nr. 1605 din 5 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul N.A., ca netemeinică.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1027/2006. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1172/2006. Contencios → |
|---|
